Moments

 I used to like maths and love life but every once in a while I noticed that I cannot possibly be in love with them all the time. 
 You learn how to deal with familiar challenges and how to react when you encounter completely new ones. There are rules when it comes to both life and mathematics, but I can still make silly mistakes when being either overconfident or ignorant.
 There are moments when nothing makes sense and you try your best to sort it out and you simply can't get it right. Sometimes all you need to do is to take a step back and you will suddenly become aware of the solution to your problem. It's not easy to see the big picture, and some people are better than others when it comes to that.
 Still, life is not always like mathematics, the thrills and the painful moments don't cancel each other, they are not just positive and negative, but they add up and they become memories. And that's why it's slightly harder.

Evoluție

Cum mergeam eu, ca de cele mai multe ori, spre muncă am realizat în cele 30 de minute că știu din ce în ce mai puține despre ceea ce mă înconjoară. Ascultam în drumu-mi cântecul păsărelor, dar dacă m-ar fi întrebat cineva ce aud n-aș fi putut să răspund cu siguranță, nici măcar cu aproximare. Aș fi putut să zic că sunt ciocârlii, cinteze sau privighetori. Mă gândeam că n-aș ști să le deosebesc nici dacă mi-ar pune cineva pistolul la tâmplă. Nu e relevant cine/ce cântă, aș putea să răspund că ”eu nu strivesc corola de minuni a lumii, și nu ucid cu mintea tainele ce le întâlnesc”, dar aceste taine sunt din ce în ce mai multe. Abia dacă știu să deosebesc copacii pe care-i văd pe drum, darămite păsările. Aș putea să zic că aici e altă faună și floră, dar de fapt îmi dau seama că pe măsură ce avem mai multe mijloace de comunicare și de căutare, cu atât mai puțin știm despre lumea în care trăim. Pot să aflu lejer despre Bosonul Higgins pe Google, dar știu cum să caut ce sunete se aud dintre copacii de pe drum? Poate în curând o să pot da o căutare și să aflu că e un cuc singuratic ce se aude dinspre dudul îmbătrânit, dar până atunci sunt din ce în ce mai neștiutor despre ce se întâmplă în lumea în care trăiesc, fie și pentru o oră din zi.
Știu, ai mei părinți și bunici n-aveau atâtea mijloace de a-și petrece timpul așa că trebuiau să-și umple timpul cu prins de canari și de sticleți, de cățărat prin arțari și salcâmi.
Am evoluat, așa că nu mai contează dacă nu mai știu diferența dintre o orhidee și un crin imperial, dar oare asta e ceea ce ne face mai buni decât cei dinaintea noastră?
Până una alta abia aștept să văd câte like-uri primesc pe Facebook și dacă o să aibă succes mai mare decât cântecul mierlei.

Voteaza in turul doi!

Scris pe 11 noiembrie 2014, publicat azi:

În primul rând te felicit că deși ai plecat din România, România n-a dispărut din tine.
E interesant totusi cum la fiecare alegeri romanii din strainate fie sunt utili Romaniei, fie n-ar trebui sa decida asupra Romaniei fiindca nu mai sunt in tara.

Am urmarit in liniste toate mesajele prietenilor mei de pe Facebook si-mi dau seama cat de important ar fi la scoala o materie despre cultura civica
De 11 ani am votat la toate alegerile posibile, la parlamentare, europarlamentare, locale, prezidentiale si referendumuri.
Am votat cu Basescu, Antonescu, Videanu, Geoana, Oprescu, DA, PNL, USL. Am votat cu NU pentru parlament unicameral, DA pentru vot uninominal, DA si iar DA pentru demiterea lui Traian Basescu. La doua alegeri am fost absent, prima oara ca am fost in comisia de vot intr-o alta circumscriptie decat in cea in care puteam vota, iar a doua oara duminica trecuta, cand am lucrat toata ziua si n-as fi putut sa ma intorc la munca in timp util, stiind ca trebuia sa iau trenul si sa stau la coada.
In turul 2 sa votez, imi iau si o carte cu mine, mancare, bautura, tot ce-mi trebuie.

Un ochi rade si altul plange cand vad mesajele prietenilor mei. Ma bucura faptul ca vor sa se implice, sa caute solutii pentru a fi mai bine in societate. Ma intristeaza ca pentru multi totul e fie alb, fie negru, si, in general, ceea ce voteaza ei e alb iar restul e negru. Desi asta e de inteles pe de o parte, pentru ca ce om normal si-ar dori raul si nu binele, pe de alta parte da nastere curentelor radicale.

Una peste alta, hai la vot, si om vedea ce-o fi dupa!

Numai două posibilități

Observ cu tristețe cât de multă pasiune e în jurul alegerilor care se vor „consuma” în câteva luni. Alegem cu pasiune de cele mai multe ori pentru că nu avem acces la toate informațiile care să ne facă alegerea mai puțin subiectivă, deci mai bună. E imposibil pentru că suntem oameni care pe lângă creier avem sentimente (care într-un mod ciudat tot în creier se nasc deși sunt asociate cu inima).

Nu știu dacă din ignoranță sau cu bună știință oamenii își canalizează ura sau, respectiv, își pun speranța în aceste alegeri prezidențiale.

Vorba unui fost coleg de-al meu: sunt numai două posibilități:

1. Victor Ponta nu câștigă alegerile => rămâne prim-ministru și PSD-ul guvernează în continuare România pentru încă doi ani indiferent de cine iese președinte.

2. Victor Ponta câștigă alegerile => demisionează din funcția de prim-ministru și propune un nou premier care fie a. este votat de parlament și PSD-ul guvernează în continuare, fie b. este respins caz în care se repetă numirea. În cazul în care nici după a treia încercare nu se învestește un nou prim-ministru, se dizolvă Parlamentul și urmează alegeri anticipate.

În oricare dintre cele două cazuri tot PSD-ul va guverna și în continuare, pentru că ghici ce? Președintele nu îl poate demite pe Primul-Ministru, ci doar Parlamentul.

Ce concluzie se poate trage de aici? Că alegerile parlamentare sunt cele mai importante, și până când nu vom realiza asta cu adevărat... o să mai curgă multă apă pe Dâmbovița/Bega/Bahlui/Someș... degeaba.

Asta nu-nseamnă însă că nu contează cine e președinte, dar până una-alta „micul dictator iubitor de comuniști” pozează și punctează așa:

Sursa: Facebook Victor Ponta

Eu personal aș fi votat cu Crin Antonescu, dar cum nu mi se mai oferă această variantă, încă nu știu dacă o să merg 300 de km să votez. Mai e timp.

Trei poezii

 Mă tot gândeam cât de bine cred că se simțeau poeții care-i ascultau pe critici cum încercau să le descifreze poeziile. Iar dacă și Arghezi spunea că românul s-a născut poet, iar eu cum m-am născut în România, ia să-mi încerc norocul.
Vorba ceea: hârtia, biții și Pământul îndură multe:

Celei pe care o iubesc.
De azi eu tot la tine mă gândesc,
Și tot te văd în-al meu palat,
E fiindcă ieri jucam un joc,
Și azi l-am cam uitat.

Celei care pleacă.

Era o noapte cu lumini

Când eu pe ea de am privit-o.

Ar merita mai mult de-un vers

Căci ea mi-a luminat nimicul.

Celei care m-a așteptat un an.

Ne-am întâlnit acum un an,
deși abia acum am văzut-o.
Era mai mult decât speram,
Și-n brațe eu am strâns-o.

Nu aduce ceasul ce aduce anul

Când o ușă ți se închide, o alta ți se va deschide. Dar de cele mai multe ori privim cu atât de mult regret la ușa închisă încât nici nu le observăm pe cele care ni se deschid. - Alexander Graham Bell

Un an plin, cu uși închise și altele deschise, un an în care am iubit și am fost iubit dar și în care am uitat să iubesc și să fiu iubit.
Un an cu nebunii și povești pentru nepoții mei sau ai altora.
Un an în care s-au schimbat multe, un an în care am pierdut prieteni, un an în care am câștigat prieteni.
Un an în care m-am plimbat, un an în care am și stat.
Un an în care am învățat, un an în care am uitat.
Un an în care uneori am vorbit mai mult decât a trebuit și alteori în care am tăcut.
Un an în care am fost Moș Crăciun.
Un an în care am adus zâmbete celor din jur dar și lacrimi pe obraz și în suflete.
Un an în care am realizat cât de mult contează fiecare decizie, dar că regretul e mai mare atunci când nu iei niciuna.

În viață nu e ca la matematică, trăirile frumoase și cele mai puțin frumoase nu se anulează reciproc, se adună și devin amintiri.

Un an în care am trăit.
Îți mulțumesc.

Crezi sau nu crezi?

Nu contează.
A trecut dincolo de religie și credință, e mai mult decât un simplu ritual.
Acum câțiva ani eram oarecum iritat de faptul că oamenii care veneau la biserică de Înviere în general nu aveau treabă cu sărbătoarea.

Dar este un eveniment social, unul dintre puținele lucruri care mai leagă comunitatea.

Fie că aprinzi lumânarea la noapte cu bricheta și le dai și celorlalți „lumină”, fie că iei lumină direct de pe Muntele Sfânt, fie că vei cânta, fie că nu, fie că-ți va lua foc părul, fie că vei „tunde” pe cineva, bucură-te!
Învierea poate reprezenta un nou început pentru tine și/sau pentru cei dragi. Fii bucuros de compania din seara asta și din alte zile, chiar de vei fi doar tu cu tine, pentru că nici atunci nu ești singur :).

=)

Paște fericit!

Everything will be alright in the end...

...and if it's not alright, then trust me: it's not yet the end.

No, apăi io acum am aflat...

O carte închisă este doar o bucată de hârtie.  - Proverb chinezesc

Probabil că ai auzit de minunățiile alea electronice numite e-book readers, adică un fel de cititoare de cărți electronice.
Pe piață sunt mai multe modele și mai multe firme producătoare, ba chiar fiecare smartphone și tabletă îți oferă posibilitatea să citești cărți de pe telefon.

Eu abia acum am intrat în posesia unui Amazon Kindle 6'' grație surioarei mele :).

Am câteva cărți în bibliotecă și cum Bucureștiul ne oferă un timp mort care variază în funcție de locul de muncă, am și avem posibilitatea să-l ocupăm cu cititul.
La orele de vârf, cititul unei cărți, dacă stai în picioare, e destul de greu. Trebuie să-ți găsești o poziție în care să nu-i incomodezi pe ceilalți cu cartea ta, dar mai ales să și poți vedea ceva din ce citești.
Am Kindle-ul de câteva zile, așa că pot spune cum mi se pare mie, care-s punctele tari și cele mai puțin tari:

Pro:

• Dimensiunea redusă - Foarte confortabil de ținut chiar și cu o singură mână, iar butoanele laterale pentru navigat sunt bine gândite. Poți citi în autobuz/tramvai/metrou chiar dacă stai în picioare și e aglomerat.
• Greutate scăzută - E chiar mai ușor decât multe cărți, ceea ce în trafic e un lucru foarte util.
• Dicționar explicativ - Vine cu un dicționar explicativ EN-EN integrat, util mai ales în cazul în care citești în engleză cărți cu cuvinte arhaice. Pentru limba română nu am căutat un astfel de dicționar, dar am văzut că există și pentru alte limbi de circulație internaționale (spaniolă, franceză, germană, portugheză)
• Contrast foarte bun - Ochii tăi nu vor sesiza o diferență foarte mare între display-ul acestuia (spre deosebire de un LCD). Se apropie foarte mult de o carte „scrisă”.
• Autonomie mare - La o jumătate de oră de citit pe zi, fără wifi bateria ar trebui să te țină o lună. Asta s-ar putea să fie o problemă că există posibilitatea ca luna viitoare să uiți să-l încarci :).
• Spațiu suficient - Având în vedere că acest model nu are suport audio, spațiul de stocare util de 1,3 Gb este arhisuficient pentru cărți pentru un an sau mai mult. Îți poți lua câteva rafturi cu tine oriunde ai merge.
• Browser experimental - Cu ajutorul conexiunii wifi poți folosi browserul pentru a naviga pe diverse site-uri. Poți accesa bloguri, site-uri de știri, wikipedia, facebook... Nu are suport pentru flash sau plugin-uri, dar e suficient pentru a citi ziarul dimineața la cafea sau la ceai.
• Însemnări - Poți lăsa note sau sublinia diverse pasaje din cărțile pe care le citești, sau dacă ai acces la wifi poți vedea pasajele subliniate de alți cititori.
• Cărți gratuite - Pe lângă faptul că poți cumpăra cărți de pe Amazon, ai posibilitatea să-ți iei cu tine și cărți electronice gratuite (ex. Gutenberg Project)

Mai puțin Pro:

• Lipsa touchscreen sau a unei tastaturi qwerty - Din această cauză însemnările sunt mai dificil de făcut, iar navigarea cu browserul e mai greoaie. Pentru a tasta se folosește o tastatură virtuală pe care o poți utiliza cu ajutorul pad-ului.
• Lipsa suportului audio - Nu poți asculta un audiobook sau muzică în timp ce citești o carte.
• Cititul noaptea - Vei avea nevoie de o sursă de lumină suplimentară, fie de la o veioză dacă vrei să citeși din pat, fie îți poți achiziționa un accesoriu care conectat la Kindle să-ți lumineze ecranului.
• Cărțile noi - Prețul cărților electronice este foarte mare în comparație cu cel al cărților clasice. E absurd, având în vedere că drumul pe care-l parcurge o carte să ajungă la tine în bibliotecă e mult mai costisitor decât al uneia electronice. 
• Cărți în română - E-book-urile în română sunt mai greu de găsit și nu toate noutățile sunt și în format electronic. Asta se va schimba în timp, dar e bine de luat în calcul.

Drept concluzie, îi mulțumesc surioarei mele pentru cadou. Într-un mod straniu, asta mă obligă să găsesc un sistem prin care să mai strecor și cărțile pe care le-am în bibliotecă și pe care încă nu le-am citit.

A, era să uit, dacă-ți place să citești Libertatea, Click, Can-Can în metrou, acum o poți face cu Kindle-ul și fetele de la pagina 1,3,5,7... nu se vor mai revărsa pe ceilalți călători, pentru că ai wifi în stații.

Așadar, vorba lui Lenin: „Citiți, citiți, citiți!”

Fructul

Ai vrut să ajungi în vârf și ai căzut. Acum îți e frică să mai visezi la fel de departe și te mulțumești cu mai puțin decât ți-ai dori, cu mai puțin decât ai merita. Nu-ți mai dorești să ajungi în vârful pomului unde știi că fructele sunt mai gustoase pentru că ele au avut parte de mai multă lumină. Te mulțumești cu cele de pe prima ramură, chiar dacă nu sunt coapte. Mai mult, chiar te gândești să aștepți să pice ele și tu să stai liniștit la umbra pomului. „Și ce, ele nu sunt tot fructe?”

Dar ține minte că mâine s-ar putea să te auzi spunându-ți „ce-ar fi fost dacă?”.

Așa că ridică-te, scutură-te de praf și întinde mâna! Apoi prinde-te și cu cealaltă mână, folosește-ți și picioarele și urcă încet, cu atenție. Alege-ți cu grijă ramurile de care te sprijini! Bucură-te de fiecare progres pe care-l faci!
În vârf vei realiza că fructele vor fi și mai gustoase pentru că vei avea satisfacția lucrului împlinit. Te vei sătura doar cu priveliștea pe care ți-o oferă locul în care ai ajuns. Te vei uita cu mândrie în urmă și vei putea spune că ai realizat ceva. Vei uita și de foame, pentru că te-ai hrănit cu ceva mai sățios.

Poftă bună!

Cu sau fără?

Diacritice?

Vorbim, gândim și citim cu diacritice, dar cei mai mulți dintre noi nu scriu așa. De ce?
Principalul motiv este că e mult mai simplu să scrii fără diacritice decât să folosești â,ă,î,ș,ț. De fapt principalul motiv este „din obișnuință” pentru că cei mai mulți dintre cei care folosesc calculatorul nu folosesc diacriticele în scris, mai mult, nu folosesc nici interfețe în română pentru sistemul de operare, pentru browser sau facebook.
De aceea, suntem obișnuiți să scriem ca englezii dar să citim ca românii.

Uneori se pot apărea situații amuzante când din grabă poți încerca să scrii misto și să-ți iasă muisto ceea ce într-o discuție cu o tipă nu e prea plăcut.
Dacă am fi folosit diacritice, în loc de mișto ar fi reieșit muișto, ceea ce e mult mai bine.

Încă sunt unele programe folosite de români care nu au suport integral pentru limba română și/sau diacritice, ceea poate fi deranjant de multe ori, dar pe măsură ce numărul de români care le folosesc crește acestea apar cu suportul necesar.

Începând cu Windows 7 a apărut suportul pentru scrierea corectă în limba română prin adăugarea diacriticelor corecte.

Spor la scris și la citit! :)

Un strop de viață

Am vrut inițial să scriu un articol mai lung. Dar în loc să scriu fraze lacrimogene, să apelez la spiritul civic, la bunătate, la logică, mai bine te las să citești acest articol.

Ce pot face eu? Poți ajuta și tu donând sânge.
http://doneazasange.ro/

http://memoriesbox.blogspot.ro/2008/12/social-doneaza-sange.html

Nu doar oamenii au nevoie de sânge, chiar și animăluțul tău iubit poate avea nevoie cândva de sânge.
http://www.hemopet.ro/ 

Eu merg mâine la Centrul de Transfuzie București. Tu când mergi?

În încheiere unul dintre cele mai impresionante discursuri ale unui geniu al cinematografiei:

Frânturi din trecut

Că tot vorbeam de viitor, cotrobăind prin lucrurile din trecut am dat peste o însemnare de vreo 10 ani, din timpul liceului. Era scrisă pe hârtie, dar am transcris-o aici. Enjoy :)

Mă simt ca un atacant care primește mingea în fața porții și nu știe dacă să tragă sau să dribleze portarul. Și se blochează.
Portarul are o ezitare, crede că e bătut și că nu mai are nicio șansă, când, deodată, își revine și-l deposedează pe atacant. În zadar se chinuie atacantul să ia mingea de la portar. Totul e inutil, iar atacantul se demoralizează încă o dată.

Chestia asta îl face să neglijeze și sarcinile defensive, pierde mingi, dă pase aiurea. Coechipierii se chinuie să repare greșelile acestuia, i le iartă, discută despre lucrurile elementare pentru jocul în echipă.

Jucătorul parcă nu joacă nimic, nu se mai concentrează deloc. Pare obosit, neantrenat suficient, iar jocul său haotic îl face să piardă prea multă energie.
Trebuie să-și revină rapid, să intre în ritmul partidei.
Un meci nu durează la nesfârșit. Timpul e marele lui prieten sau dușman. Nu știu nici dacă pe acesta-l va putea duce până la final.

wallpapere.wallpaperstock.net

Să-l ajutea cineva! Trebuie umblat la psihicul lui! Are nevoie de încredere și afecțiune. Să-i facă adversarii loc pe teren?
E trist! El nu, nu pare așa, ba dimpotrivă! Lucrul ăsta știe să-l ascundă cel mai bine.

Era o tânără speranță. Acum încă mai are un strop de potențial.
Probabil primele de joc sunt prea mici. Obiectivele fixate sunt ori nesemnificative, ori imposibil de realizat.
A uitat ce l-a făcut prima oară să-și pună jambierele. „Ce caut eu pe teren?”

Poate află partitura pe care trebuie să o interpreteze de la un suporter al echipei. Poate chiar de la singurul fan care i-a mai rămas.

Pare că s-a retras deja din fotbal, deși se mai prezintă la meciuri.
Așteaptă doar fluierul final.

Vă iubesc pe toți

La mulți ani!

 Pentru sfârșitul anului și începutul unuia nou, recomand ceva care chiar mi-a plăcut :)

Scrie-ți (n-am scris greșit :) ) o scrisoare pentru la anul. O vei primi pe mail când vei dori tu, peste o lună, peste un an, peste cinci ani.
Uită de ea și bucură-te când vei primi mailul cu mesajul din trecut.

Poți s-o folosești (de exemplu) dacă vrei să-ți treci dorințele pentru noul an și la sfârșitul lui 2013 să vezi câte dintre ai realizat. :)

Și e pe bune, am căutat un mail pe care mi l-am trimis mai demult, cam acum vreo 6 ani și jumătate, pentru ziua mea de naștere cu an mai târziu :). Având în vedere că a trecut atât timp, s-a prescris, deci pot să postez liniștit scrisoarea :)
   

www.futureme.org

    FutureMe.org

    7/4/07

    to me

    (The following is an e-mail from the past, composed on Saturday, August 12, 2006, and sent via FutureMe.org)

    Noroc. Uite m-am gandit sa-ti trimit un e-mail sa vad ce mai faci. Familia, prietenii ok? Ia zi, ne mai iubesti pe toti? Da pe prietena ta o mai iubesti? Sper ca ai plecat din tara si tu, sa vezi cum e lumea prin alte parti. Octavia aia ce mai face? Mai merge? Sau tot cu dacia ai ramas?
    Iti urez tot binele din lume.

La mulți ani și sper ca 2013 să-ți aducă ce-ți treci pe listă și poate și altele la care nici nu sperai!

Vă iubesc pe toți! :)

O lumânare pentru libertate!

Acum 23 de ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, un mic popor din blocul comunist cerea liberatate. O mână de oameni s-au pus în fața taburilor și gloanțelor pentru un ideal. Tineri, bătrâni, femei, bărbați, au murit sau au fost răniți pentru ca astăzi tu și cu mine să putem să putem fi liberi.

www.flacarainchinarii.ro

 

Sunt oameni care spun că aceștia au murit degeaba. Nu au murit degeaba, au murit ca tu să poți fi nemulțumit de democrație dacă vrei, să alegi să nu te temi de nimeni, să poți să fii OM.

Poți să-ți imaginezi dezbateri în comunism? Poți să-ți imaginezi călătorii în alte țări în comunism?
Poți să-ți imaginezi că ai fi avut acces liber la Facebook, Google sau altele în comunism?

E ușor să fii liber? O, nu! Cere responsabilitate, cere muncă, d-aia sunt destule persoane care sunt atrase de sistemele totalitare. D-aia sunt persoane care preferă să-i lase pe alții să gândească pentru ele.

Liberatea nu ține de foame, dar nici foamea nu ține loc de libertate.

Hai să aprindem o lumânare, virtuală sau reală, în minte sau în suflet, pentru că e bine să nu-i uităm pe cei care au făcut ceva pentru mine, pentru tine și pentru ei, pentru omul sociabil liber.

adevărul.ro

De Crăciun beți, mâncați, dar pe cei care au căzut la Revoluție să nu-i uitați!

Democrație sau nu?

Vorbim de democrație de fix 23 de ani, de când la Timișoara s-a pornit tăvălugul care urma să se sfârșească cu executarea în ziua de Crăciun a soților Ceaușescu.
De atunci și până acum tot vorbim de democrație (și vom mai vorbi, că nu ne doare gura) uneori cu patos, alteori cu lehamite, dar rareori de bine.

Cea mai recentă discuție este despre numărul record de parlamentari pe care-i are România în urma recentelor alegeri parlamentare: 588 de parlamentari, cu 100 mai mulți decât în perioada 2008 - 2012.

Sursa: ZF.ro

Având în vedere faptul că Premierul a promis că Parlamentul va avea același buget ca anul trecut, singura probelmă pe care o văd este cea de natură tehnică, și anume că în configurația actuală a sălii de plen nu există suficiente locuri și ar trebui ca unii dintre ei să vină cu scanul de-acasă.
Cât despre referendumul cu 300 de parlamentari la care se face referire că n-a fost respectat, ar fi și o prostie să-l pună cineva în aplicare fără să vadă impactul social al lui. Asta pentru că n-a fost un referendum ci o întrebare retorică de genul „doriți să vă fie bine sau doriți să vă fie rău?”

Democrația înseamnă puterea poporului și cum spuneau în benzile desenate: „with great power comes great responsibility”, adică dacă vrei putere, folosește-o responsabil, adică fii informat.
Mai mult, cum spunea Octavian Paler, „lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă”.

Și în memoria celor datorită cărora astăzi eu pot să scriu ce am scris mai sus și tu poți să citești ce-am scris, mulțumită cărora putem dezbate despre cât de bună sau de rea e democrația, un colind de la Tudor Gheorghe:

 

Gânduri bune pentru tine și ai tăi!

Ia uite...

...cum trece timpul.
 Mai ieri era iulie și ne ocupam cu suspendări, referendumuri și alte d-astea. Totuși, indiferent ce facem noi noi, muritorii, timpul pare să toarcă în continuare la fusu-i. Și ca să nu ne deprimăm de tot, un mic cadou de la Tudor Gheorghe:

Vă iubesc pe toți

Hai să apărăm democrația!

Nu stingeți flacăra democrației! - se urla peste tot pe net și pe străzi (bine, nu chiar peste tot, exagerez eu).
La început am fost puțin surprins de câtă lume s-a raliat la acest apel, bun ca principiu, dar aplicat prost. În fine, mi-am zis eu, tinerii s-au trezit și sunt gata să se implice în viața politică a României. Bun așa, n-o să mai fiu singurul fraier care crede în puterea votului și responsabilitatea civică. Mulți dintre ei n-au fost în viața lor la vot și acum ar fi fost prima lor șansă să se exprime într-un mod sau altul pentru a fi auziți.

Nu trece o săptămână și ce să vezi? Tineri pe stradă care susțineau în mod frenetic să apărăm statul de drept. Bun, mi-am zis eu, hai la Universitate, mergem în fața Palatului Victoria sau la Cotroceni. Hai să rupem ușile la vot să le arătăm că tineretul s-a trezit și decide el pentru el.
„Nu, nu, nu te du la referendum și așa vom salva statul de drept de rechini.” Poftim? Cum adică să nu mă duc la referendum, care una dintre puținele forme de democrație directă?

Păi dacă acum, când suntem consultați direct în legătură cu o situația destul de clară să ne exprimăm, să nu mergem, atunci când? La alegerile parlamentare unde o să alegem pe unul care credem noi că ne-ar reprezenta cel mai bine interesele (democrația reprezentativă)?

E un moment foarte periculos pentru tânăra și firava noastră democrație (oricum prost înțeleasă de o parte mare dintre concetățeni), când Președintele României ne spune cu subiect și predicat să nu NE PREZENTĂM LA VOT, când un mare partid parlamentar, până de curând și partid de guvernământ, ne spune să stăm acasă. „Stați voi acasă la căldurică (sau răcorică), lăsați-ne pe noi să facem ce știm noi mai bine.”

Nu mergi la vot că nu te interesează politica? Ghici ce? Cineva tocmai a decis pentru tine că dacă nu votezi, ești cu el.

Crezi că cineva și-ar permite să mai facă măgăriile de până acum dacă ies la vot 12 milioane de oameni după demonstrațiile din ianuarie pe gerul ăla?
Știi care este puterea unei mulțimi? Numărul.

A, și ghici ce? Plătești pentru referendum și dacă mergi la vot și dacă stai acasă și vei plăti la fiecare tur de scrutin, fie că te duci, fie că nu te duci. Democrația costă, dar prețul plătit este mult mai mic decât beneficiile sale.

Apărăm democrația cu fotoliul, sau cu canapeaua?

Să trăim bine!

Atenție, se trage!

Justiția a tras ieri în direcția lui Năstase. Băsescu a vrut capul lui Năstase. Oamenii și-au dorit capul lui Năstase. În clipele acelea de azi-noapte chiar și Năstase a țintit spre capul său. Cum spunea cineva ieri, tentativa de sinucidere l-a umanizat pe Năstase în ochii oamenilor, deși gestul e criticat de morala creștină.

Să fie Năstase martirul de care avea nevoie România pentru a se face ordine?

Abia de acum se va trage pe bune, pentru că 22 de ani s-a tras cu gloanțe oarbe.
Cine credea că suspendarea președintelui nu mai e de actualitate sau că USL-ul o să zburde lunile astea fără griji, se pare că s-au înșelat.

Tot răul spre bine?

Incompatibil pentru sistem

Sursa: Senat.ro

Mircea Diaconu și-a dat demisia din funcția de ministru al culturii și patrimoniului național.
ANI a trimis o sesizare Senatului să rezolve incompatibilitatea pentru perioada în care activa ca senator și director de teatru simultan. Instanța a decis că d-l Mircea Diaconu nu poate ocupa simultan aceste funcții, dar că nu este vina dumnealui deoarece a fost de bună credință și Senatul i-a oferit acordul pentru a ocupa ambele funcții. După decizia instanței, dumnealui a renunțat la funcția de director la Nottara și a rămas doar senator. A atacat decizia în instanță dar instanța i-a respins recursul, rămânând valabilă sentința anterioară.
Într-o țară normală în care justiția funcționează cum trebuie și populația știe cum funcționează justiția, această situație nu s-ar fi întâmplat.

Interesant cât de superficiali suntem și înghițim tot felul de vorbe goale pe nemestecate.
E foarte greu să te lupți cu cineva care nu respectă regulile când tu încerci să joci după reguli, și asta se întâmplă în presa noastră.
Hoții strigă hoții, dar și cei cinstiți strigă hoții, pentru că e destul de aiurea să-i iei apărarea unuia etichetat „hoț” pentru că imediat ajungi complice.

Nu suntem nerecuperabili, totuși, sau cel puțin așa sper. Sunt convins însă că va dura ceva.
Recomand pe aceeași temă: Incompatibilul