duminică, 27 martie 2011

Generația retragerii?

Astăzi toate siteurile de sport anunță dispariția unei generații. Interesant este că lumea nu plânge după această generație. Lumea parcă n-ar vrea un meci de retragere pentru Mutu sau pentru Chivu, ei parcă s-au retras de mult timp de la națională. Așteptăm să fim și „matematic” eliminați sau facem pasul înapoi și trecem la treabă?

http://www.itsablackthang.com/

vineri, 25 martie 2011

Anonescule, vrei să le furi dreptul de a vota românilor?

Ăsta ar fi un titlu foarte potrivit pentru articolul din Realitatea.net. De ce? Pentru că așa se pare că înțeleg cei mai mulți români care au postat comentarii termenul de dezbatere. Acest termen se reduce la:
„Antonescule nu mai ai bani sa mituiesti lumea sa te voteze bai nenorocitule”,
„De la dezbaterea din alegeri mi-am dat seama ce naparca e antonescu...”
„Domnul crin aNTONESCU viseaza sau aiureaza.”
„Uite cine vorbeste. Parazitul asta sta prin parlament din 1990,nu da pe la munca si are salar de rege.”
...și altele.
Partea tristă e că acești oameni nu sunt plătiți să comenteze, ci chiar cred ceea ce spun. Acum, cum ai putea purta o discuție civilizată cu astfel de persoane? Cum să încerci să le explici că dezbatere înseamnă să vezi care sunt argumentele pro și care sunt cele contra, să le pui în balanță și să vezi care atârnă mai greu, să te întrebi mai întâi dacă sistemul actual funcționează sau nu, e moral sau nu, e reprezentativ, poate fi fraudat?

Mai avem până înțeleg diferența între a propune o dezbatere și a impune legi fără nicio dezbatere (vezi Legea Educației, Codul Muncii, mărirea TVA la 24%...). Așa funcționăm noi oare? Avem nevoie de dictatură pentru că prea multă libertate ne sufocă?

Vă iubesc pe toți

joi, 17 martie 2011

Mi-e frică

Mi-e frică să nu reevaluez situația plecării din țară. Încă îmi doresc să rămân, deși multe argumente logice n-ar fi, ci mai de grabă de ordin emoțional. Ce fac dacă mă trezesc peste 15-20 ani că nu mai are rost să rămân? Cum o să mai plec atunci? Sigur, până atunci s-ar putea să plece Băsescu de la guvernare, dar suntem pregătiți să avem o democrație? Merită să ajung și eu ca Badea să salvez pe cineva care nu vrea să fie salvat?
Mă uit în jurul meu și mă întreb dacă nu cumva sunt prea visător sau nebun dorindu-mi o țară, așa, ca o țară.

miercuri, 9 martie 2011

Războiul rece

Statele Unite și URSS au fost conduse de „Războiul rece” timp de zeci de ani. Principala grijă a cetățenilor era cursa înarmării nucleare. Ei bine, tocmai frica cea mai mare a oamenilor că „ceilalți” pot reacționa la fel de violent la un eventual atac al inamicului i-a ferit de oameni de o confruntare nucleară între cele două puteri. Ambele părți erau conștiente de faptul că nu prea conta cine trage primul, pentru că răspunsul celeilalte părți urma să fie la fel de violent.

În PDL-ul nostru e tot mai clar că s-au format două tabere, Băsescu,Udrea &Co pe de o parte și greii partidului, Blaga, Videanu &Co, pe de cealaltă parte. Astăzi, prima tabără a contraatacat cu Lincu, iar cineva se întreba de ce nu dă Blaga în Băsescu. Ei bine, pentru că Lincu nu e o bombă nucleară, ci e doar cât Războiul din Coreea. 
Din fericire, un război atomic în interiorul PDL nu va avea efecte grave asupra cetățenilor României, ba dimpotrivă. Din păcate, împărțindu-și România, puțin ne pasă nouă care dintre cele două tabere ne va câștiga, pentru că nu e o luptă între democrație și totalitarism. E o luptă între un totalitarism de tip A și unul de tip B. 

Totuși, eu sunt de părere că oricât de mari ar fi bombele atomice ale celor două părți, adică dezvăluirile incendiare, nu vor fi suficient de puternice să miște poporul român din starea de somnolență. Cu încălcarea drepturilor omului, corupția sau furtul nu prea merge. Serios acum, e cineva care-i crede pe oamenii care conduc România curați astfel încât să fie ultragiat de astfel de dezvăluiri? Poate doar dacă cineva important este implicat în vreun scandal homosexual, o prohibiție a alcoolului sau o interdicție a accesului în biserici. 

Și parcă nici războiul ăsta nu e atât de rece pe cât pare.


Vă iubesc pe toți

marți, 8 martie 2011

Mamelor de ieri, de azi și de mâine

La mulți ani mamelor, de ieri, de azi și de mâine! Vă mulțumesc că existăm!
Drept cadou, o melodie de primăvară. Spre norocul vostru nu e cântată de mine.