Frânturi din trecut

Că tot vorbeam de viitor, cotrobăind prin lucrurile din trecut am dat peste o însemnare de vreo 10 ani, din timpul liceului. Era scrisă pe hârtie, dar am transcris-o aici. Enjoy :)

Mă simt ca un atacant care primește mingea în fața porții și nu știe dacă să tragă sau să dribleze portarul. Și se blochează.
Portarul are o ezitare, crede că e bătut și că nu mai are nicio șansă, când, deodată, își revine și-l deposedează pe atacant. În zadar se chinuie atacantul să ia mingea de la portar. Totul e inutil, iar atacantul se demoralizează încă o dată.

Chestia asta îl face să neglijeze și sarcinile defensive, pierde mingi, dă pase aiurea. Coechipierii se chinuie să repare greșelile acestuia, i le iartă, discută despre lucrurile elementare pentru jocul în echipă.

Jucătorul parcă nu joacă nimic, nu se mai concentrează deloc. Pare obosit, neantrenat suficient, iar jocul său haotic îl face să piardă prea multă energie.
Trebuie să-și revină rapid, să intre în ritmul partidei.
Un meci nu durează la nesfârșit. Timpul e marele lui prieten sau dușman. Nu știu nici dacă pe acesta-l va putea duce până la final.

wallpapere.wallpaperstock.net

Să-l ajutea cineva! Trebuie umblat la psihicul lui! Are nevoie de încredere și afecțiune. Să-i facă adversarii loc pe teren?
E trist! El nu, nu pare așa, ba dimpotrivă! Lucrul ăsta știe să-l ascundă cel mai bine.

Era o tânără speranță. Acum încă mai are un strop de potențial.
Probabil primele de joc sunt prea mici. Obiectivele fixate sunt ori nesemnificative, ori imposibil de realizat.
A uitat ce l-a făcut prima oară să-și pună jambierele. „Ce caut eu pe teren?”

Poate află partitura pe care trebuie să o interpreteze de la un suporter al echipei. Poate chiar de la singurul fan care i-a mai rămas.

Pare că s-a retras deja din fotbal, deși se mai prezintă la meciuri.
Așteaptă doar fluierul final.

Vă iubesc pe toți

La mulți ani!

 Pentru sfârșitul anului și începutul unuia nou, recomand ceva care chiar mi-a plăcut :)

Scrie-ți (n-am scris greșit :) ) o scrisoare pentru la anul. O vei primi pe mail când vei dori tu, peste o lună, peste un an, peste cinci ani.
Uită de ea și bucură-te când vei primi mailul cu mesajul din trecut.

Poți s-o folosești (de exemplu) dacă vrei să-ți treci dorințele pentru noul an și la sfârșitul lui 2013 să vezi câte dintre ai realizat. :)

Și e pe bune, am căutat un mail pe care mi l-am trimis mai demult, cam acum vreo 6 ani și jumătate, pentru ziua mea de naștere cu an mai târziu :). Având în vedere că a trecut atât timp, s-a prescris, deci pot să postez liniștit scrisoarea :)
   

www.futureme.org

    FutureMe.org

    7/4/07

    to me

    (The following is an e-mail from the past, composed on Saturday, August 12, 2006, and sent via FutureMe.org)

    Noroc. Uite m-am gandit sa-ti trimit un e-mail sa vad ce mai faci. Familia, prietenii ok? Ia zi, ne mai iubesti pe toti? Da pe prietena ta o mai iubesti? Sper ca ai plecat din tara si tu, sa vezi cum e lumea prin alte parti. Octavia aia ce mai face? Mai merge? Sau tot cu dacia ai ramas?
    Iti urez tot binele din lume.

La mulți ani și sper ca 2013 să-ți aducă ce-ți treci pe listă și poate și altele la care nici nu sperai!

Vă iubesc pe toți! :)

O lumânare pentru libertate!

Acum 23 de ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, un mic popor din blocul comunist cerea liberatate. O mână de oameni s-au pus în fața taburilor și gloanțelor pentru un ideal. Tineri, bătrâni, femei, bărbați, au murit sau au fost răniți pentru ca astăzi tu și cu mine să putem să putem fi liberi.

www.flacarainchinarii.ro

 

Sunt oameni care spun că aceștia au murit degeaba. Nu au murit degeaba, au murit ca tu să poți fi nemulțumit de democrație dacă vrei, să alegi să nu te temi de nimeni, să poți să fii OM.

Poți să-ți imaginezi dezbateri în comunism? Poți să-ți imaginezi călătorii în alte țări în comunism?
Poți să-ți imaginezi că ai fi avut acces liber la Facebook, Google sau altele în comunism?

E ușor să fii liber? O, nu! Cere responsabilitate, cere muncă, d-aia sunt destule persoane care sunt atrase de sistemele totalitare. D-aia sunt persoane care preferă să-i lase pe alții să gândească pentru ele.

Liberatea nu ține de foame, dar nici foamea nu ține loc de libertate.

Hai să aprindem o lumânare, virtuală sau reală, în minte sau în suflet, pentru că e bine să nu-i uităm pe cei care au făcut ceva pentru mine, pentru tine și pentru ei, pentru omul sociabil liber.

adevărul.ro

De Crăciun beți, mâncați, dar pe cei care au căzut la Revoluție să nu-i uitați!

Democrație sau nu?

Vorbim de democrație de fix 23 de ani, de când la Timișoara s-a pornit tăvălugul care urma să se sfârșească cu executarea în ziua de Crăciun a soților Ceaușescu.
De atunci și până acum tot vorbim de democrație (și vom mai vorbi, că nu ne doare gura) uneori cu patos, alteori cu lehamite, dar rareori de bine.

Cea mai recentă discuție este despre numărul record de parlamentari pe care-i are România în urma recentelor alegeri parlamentare: 588 de parlamentari, cu 100 mai mulți decât în perioada 2008 - 2012.

Sursa: ZF.ro

Având în vedere faptul că Premierul a promis că Parlamentul va avea același buget ca anul trecut, singura probelmă pe care o văd este cea de natură tehnică, și anume că în configurația actuală a sălii de plen nu există suficiente locuri și ar trebui ca unii dintre ei să vină cu scanul de-acasă.
Cât despre referendumul cu 300 de parlamentari la care se face referire că n-a fost respectat, ar fi și o prostie să-l pună cineva în aplicare fără să vadă impactul social al lui. Asta pentru că n-a fost un referendum ci o întrebare retorică de genul „doriți să vă fie bine sau doriți să vă fie rău?”

Democrația înseamnă puterea poporului și cum spuneau în benzile desenate: „with great power comes great responsibility”, adică dacă vrei putere, folosește-o responsabil, adică fii informat.
Mai mult, cum spunea Octavian Paler, „lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă”.

Și în memoria celor datorită cărora astăzi eu pot să scriu ce am scris mai sus și tu poți să citești ce-am scris, mulțumită cărora putem dezbate despre cât de bună sau de rea e democrația, un colind de la Tudor Gheorghe:

 

Gânduri bune pentru tine și ai tăi!