O lumânare pentru libertate!

Acum 23 de ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, un mic popor din blocul comunist cerea liberatate. O mână de oameni s-au pus în fața taburilor și gloanțelor pentru un ideal. Tineri, bătrâni, femei, bărbați, au murit sau au fost răniți pentru ca astăzi tu și cu mine să putem să putem fi liberi.

www.flacarainchinarii.ro

 

Sunt oameni care spun că aceștia au murit degeaba. Nu au murit degeaba, au murit ca tu să poți fi nemulțumit de democrație dacă vrei, să alegi să nu te temi de nimeni, să poți să fii OM.

Poți să-ți imaginezi dezbateri în comunism? Poți să-ți imaginezi călătorii în alte țări în comunism?
Poți să-ți imaginezi că ai fi avut acces liber la Facebook, Google sau altele în comunism?

E ușor să fii liber? O, nu! Cere responsabilitate, cere muncă, d-aia sunt destule persoane care sunt atrase de sistemele totalitare. D-aia sunt persoane care preferă să-i lase pe alții să gândească pentru ele.

Liberatea nu ține de foame, dar nici foamea nu ține loc de libertate.

Hai să aprindem o lumânare, virtuală sau reală, în minte sau în suflet, pentru că e bine să nu-i uităm pe cei care au făcut ceva pentru mine, pentru tine și pentru ei, pentru omul sociabil liber.

adevărul.ro

De Crăciun beți, mâncați, dar pe cei care au căzut la Revoluție să nu-i uitați!

Democrație sau nu?

Vorbim de democrație de fix 23 de ani, de când la Timișoara s-a pornit tăvălugul care urma să se sfârșească cu executarea în ziua de Crăciun a soților Ceaușescu.
De atunci și până acum tot vorbim de democrație (și vom mai vorbi, că nu ne doare gura) uneori cu patos, alteori cu lehamite, dar rareori de bine.

Cea mai recentă discuție este despre numărul record de parlamentari pe care-i are România în urma recentelor alegeri parlamentare: 588 de parlamentari, cu 100 mai mulți decât în perioada 2008 - 2012.

Sursa: ZF.ro

Având în vedere faptul că Premierul a promis că Parlamentul va avea același buget ca anul trecut, singura probelmă pe care o văd este cea de natură tehnică, și anume că în configurația actuală a sălii de plen nu există suficiente locuri și ar trebui ca unii dintre ei să vină cu scanul de-acasă.
Cât despre referendumul cu 300 de parlamentari la care se face referire că n-a fost respectat, ar fi și o prostie să-l pună cineva în aplicare fără să vadă impactul social al lui. Asta pentru că n-a fost un referendum ci o întrebare retorică de genul „doriți să vă fie bine sau doriți să vă fie rău?”

Democrația înseamnă puterea poporului și cum spuneau în benzile desenate: „with great power comes great responsibility”, adică dacă vrei putere, folosește-o responsabil, adică fii informat.
Mai mult, cum spunea Octavian Paler, „lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă”.

Și în memoria celor datorită cărora astăzi eu pot să scriu ce am scris mai sus și tu poți să citești ce-am scris, mulțumită cărora putem dezbate despre cât de bună sau de rea e democrația, un colind de la Tudor Gheorghe:

 

Gânduri bune pentru tine și ai tăi!

Hai să apărăm democrația!

Nu stingeți flacăra democrației! - se urla peste tot pe net și pe străzi (bine, nu chiar peste tot, exagerez eu).
La început am fost puțin surprins de câtă lume s-a raliat la acest apel, bun ca principiu, dar aplicat prost. În fine, mi-am zis eu, tinerii s-au trezit și sunt gata să se implice în viața politică a României. Bun așa, n-o să mai fiu singurul fraier care crede în puterea votului și responsabilitatea civică. Mulți dintre ei n-au fost în viața lor la vot și acum ar fi fost prima lor șansă să se exprime într-un mod sau altul pentru a fi auziți.

Nu trece o săptămână și ce să vezi? Tineri pe stradă care susțineau în mod frenetic să apărăm statul de drept. Bun, mi-am zis eu, hai la Universitate, mergem în fața Palatului Victoria sau la Cotroceni. Hai să rupem ușile la vot să le arătăm că tineretul s-a trezit și decide el pentru el.
„Nu, nu, nu te du la referendum și așa vom salva statul de drept de rechini.” Poftim? Cum adică să nu mă duc la referendum, care una dintre puținele forme de democrație directă?

Păi dacă acum, când suntem consultați direct în legătură cu o situația destul de clară să ne exprimăm, să nu mergem, atunci când? La alegerile parlamentare unde o să alegem pe unul care credem noi că ne-ar reprezenta cel mai bine interesele (democrația reprezentativă)?

E un moment foarte periculos pentru tânăra și firava noastră democrație (oricum prost înțeleasă de o parte mare dintre concetățeni), când Președintele României ne spune cu subiect și predicat să nu NE PREZENTĂM LA VOT, când un mare partid parlamentar, până de curând și partid de guvernământ, ne spune să stăm acasă. „Stați voi acasă la căldurică (sau răcorică), lăsați-ne pe noi să facem ce știm noi mai bine.”

Nu mergi la vot că nu te interesează politica? Ghici ce? Cineva tocmai a decis pentru tine că dacă nu votezi, ești cu el.

Crezi că cineva și-ar permite să mai facă măgăriile de până acum dacă ies la vot 12 milioane de oameni după demonstrațiile din ianuarie pe gerul ăla?
Știi care este puterea unei mulțimi? Numărul.

A, și ghici ce? Plătești pentru referendum și dacă mergi la vot și dacă stai acasă și vei plăti la fiecare tur de scrutin, fie că te duci, fie că nu te duci. Democrația costă, dar prețul plătit este mult mai mic decât beneficiile sale.

Apărăm democrația cu fotoliul, sau cu canapeaua?

Să trăim bine!

Incompatibil pentru sistem

Sursa: Senat.ro

Mircea Diaconu și-a dat demisia din funcția de ministru al culturii și patrimoniului național.
ANI a trimis o sesizare Senatului să rezolve incompatibilitatea pentru perioada în care activa ca senator și director de teatru simultan. Instanța a decis că d-l Mircea Diaconu nu poate ocupa simultan aceste funcții, dar că nu este vina dumnealui deoarece a fost de bună credință și Senatul i-a oferit acordul pentru a ocupa ambele funcții. După decizia instanței, dumnealui a renunțat la funcția de director la Nottara și a rămas doar senator. A atacat decizia în instanță dar instanța i-a respins recursul, rămânând valabilă sentința anterioară.
Într-o țară normală în care justiția funcționează cum trebuie și populația știe cum funcționează justiția, această situație nu s-ar fi întâmplat.

Interesant cât de superficiali suntem și înghițim tot felul de vorbe goale pe nemestecate.
E foarte greu să te lupți cu cineva care nu respectă regulile când tu încerci să joci după reguli, și asta se întâmplă în presa noastră.
Hoții strigă hoții, dar și cei cinstiți strigă hoții, pentru că e destul de aiurea să-i iei apărarea unuia etichetat „hoț” pentru că imediat ajungi complice.

Nu suntem nerecuperabili, totuși, sau cel puțin așa sper. Sunt convins însă că va dura ceva.
Recomand pe aceeași temă: Incompatibilul

Cât costă democrația?

În decembrie 1989, adică acum 22 de ani, democrația ne-a costat, oficial, cf. Ministerului Sănătății: 1104 morți și 3321 răniți.

Astăzi ne gândim să economisim 20 de milioane de euro o dată la 4 ani pentru a distruge și așa puțina înțelegere pe care o avem despre democrație, adică suprapunerea alegerilor locale peste cele parlamentare.
Ce-nseamnă 20 de milioane de euro? 2-4 km de autostradă, 10% din Arena Națională, 1 patinoar și jumătate, etc...

Liviu Rebreanu spunea că libertatea poate fi cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu e pregătit să o aibă. Poate că încă nu suntem pregătiți să fim liberi, pentru că nu e ușor. Libertatea înseamnă responsabilitate, iar asta înseamnă să ai curaj.

Vă iubesc pe toți