Voteaza in turul doi!

Scris pe 11 noiembrie 2014, publicat azi:

În primul rând te felicit că deși ai plecat din România, România n-a dispărut din tine.
E interesant totusi cum la fiecare alegeri romanii din strainate fie sunt utili Romaniei, fie n-ar trebui sa decida asupra Romaniei fiindca nu mai sunt in tara.

Am urmarit in liniste toate mesajele prietenilor mei de pe Facebook si-mi dau seama cat de important ar fi la scoala o materie despre cultura civica
De 11 ani am votat la toate alegerile posibile, la parlamentare, europarlamentare, locale, prezidentiale si referendumuri.
Am votat cu Basescu, Antonescu, Videanu, Geoana, Oprescu, DA, PNL, USL. Am votat cu NU pentru parlament unicameral, DA pentru vot uninominal, DA si iar DA pentru demiterea lui Traian Basescu. La doua alegeri am fost absent, prima oara ca am fost in comisia de vot intr-o alta circumscriptie decat in cea in care puteam vota, iar a doua oara duminica trecuta, cand am lucrat toata ziua si n-as fi putut sa ma intorc la munca in timp util, stiind ca trebuia sa iau trenul si sa stau la coada.
In turul 2 sa votez, imi iau si o carte cu mine, mancare, bautura, tot ce-mi trebuie.

Un ochi rade si altul plange cand vad mesajele prietenilor mei. Ma bucura faptul ca vor sa se implice, sa caute solutii pentru a fi mai bine in societate. Ma intristeaza ca pentru multi totul e fie alb, fie negru, si, in general, ceea ce voteaza ei e alb iar restul e negru. Desi asta e de inteles pe de o parte, pentru ca ce om normal si-ar dori raul si nu binele, pe de alta parte da nastere curentelor radicale.

Una peste alta, hai la vot, si om vedea ce-o fi dupa!

Numai două posibilități

Observ cu tristețe cât de multă pasiune e în jurul alegerilor care se vor „consuma” în câteva luni. Alegem cu pasiune de cele mai multe ori pentru că nu avem acces la toate informațiile care să ne facă alegerea mai puțin subiectivă, deci mai bună. E imposibil pentru că suntem oameni care pe lângă creier avem sentimente (care într-un mod ciudat tot în creier se nasc deși sunt asociate cu inima).

Nu știu dacă din ignoranță sau cu bună știință oamenii își canalizează ura sau, respectiv, își pun speranța în aceste alegeri prezidențiale.

Vorba unui fost coleg de-al meu: sunt numai două posibilități:

1. Victor Ponta nu câștigă alegerile => rămâne prim-ministru și PSD-ul guvernează în continuare România pentru încă doi ani indiferent de cine iese președinte.

2. Victor Ponta câștigă alegerile => demisionează din funcția de prim-ministru și propune un nou premier care fie a. este votat de parlament și PSD-ul guvernează în continuare, fie b. este respins caz în care se repetă numirea. În cazul în care nici după a treia încercare nu se învestește un nou prim-ministru, se dizolvă Parlamentul și urmează alegeri anticipate.

În oricare dintre cele două cazuri tot PSD-ul va guverna și în continuare, pentru că ghici ce? Președintele nu îl poate demite pe Primul-Ministru, ci doar Parlamentul.

Ce concluzie se poate trage de aici? Că alegerile parlamentare sunt cele mai importante, și până când nu vom realiza asta cu adevărat... o să mai curgă multă apă pe Dâmbovița/Bega/Bahlui/Someș... degeaba.

Asta nu-nseamnă însă că nu contează cine e președinte, dar până una-alta „micul dictator iubitor de comuniști” pozează și punctează așa:

Sursa: Facebook Victor Ponta

Eu personal aș fi votat cu Crin Antonescu, dar cum nu mi se mai oferă această variantă, încă nu știu dacă o să merg 300 de km să votez. Mai e timp.

Democrație sau nu?

Vorbim de democrație de fix 23 de ani, de când la Timișoara s-a pornit tăvălugul care urma să se sfârșească cu executarea în ziua de Crăciun a soților Ceaușescu.
De atunci și până acum tot vorbim de democrație (și vom mai vorbi, că nu ne doare gura) uneori cu patos, alteori cu lehamite, dar rareori de bine.

Cea mai recentă discuție este despre numărul record de parlamentari pe care-i are România în urma recentelor alegeri parlamentare: 588 de parlamentari, cu 100 mai mulți decât în perioada 2008 - 2012.

Sursa: ZF.ro

Având în vedere faptul că Premierul a promis că Parlamentul va avea același buget ca anul trecut, singura probelmă pe care o văd este cea de natură tehnică, și anume că în configurația actuală a sălii de plen nu există suficiente locuri și ar trebui ca unii dintre ei să vină cu scanul de-acasă.
Cât despre referendumul cu 300 de parlamentari la care se face referire că n-a fost respectat, ar fi și o prostie să-l pună cineva în aplicare fără să vadă impactul social al lui. Asta pentru că n-a fost un referendum ci o întrebare retorică de genul „doriți să vă fie bine sau doriți să vă fie rău?”

Democrația înseamnă puterea poporului și cum spuneau în benzile desenate: „with great power comes great responsibility”, adică dacă vrei putere, folosește-o responsabil, adică fii informat.
Mai mult, cum spunea Octavian Paler, „lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă”.

Și în memoria celor datorită cărora astăzi eu pot să scriu ce am scris mai sus și tu poți să citești ce-am scris, mulțumită cărora putem dezbate despre cât de bună sau de rea e democrația, un colind de la Tudor Gheorghe:

 

Gânduri bune pentru tine și ai tăi!

Hai să apărăm democrația!

Nu stingeți flacăra democrației! - se urla peste tot pe net și pe străzi (bine, nu chiar peste tot, exagerez eu).
La început am fost puțin surprins de câtă lume s-a raliat la acest apel, bun ca principiu, dar aplicat prost. În fine, mi-am zis eu, tinerii s-au trezit și sunt gata să se implice în viața politică a României. Bun așa, n-o să mai fiu singurul fraier care crede în puterea votului și responsabilitatea civică. Mulți dintre ei n-au fost în viața lor la vot și acum ar fi fost prima lor șansă să se exprime într-un mod sau altul pentru a fi auziți.

Nu trece o săptămână și ce să vezi? Tineri pe stradă care susțineau în mod frenetic să apărăm statul de drept. Bun, mi-am zis eu, hai la Universitate, mergem în fața Palatului Victoria sau la Cotroceni. Hai să rupem ușile la vot să le arătăm că tineretul s-a trezit și decide el pentru el.
„Nu, nu, nu te du la referendum și așa vom salva statul de drept de rechini.” Poftim? Cum adică să nu mă duc la referendum, care una dintre puținele forme de democrație directă?

Păi dacă acum, când suntem consultați direct în legătură cu o situația destul de clară să ne exprimăm, să nu mergem, atunci când? La alegerile parlamentare unde o să alegem pe unul care credem noi că ne-ar reprezenta cel mai bine interesele (democrația reprezentativă)?

E un moment foarte periculos pentru tânăra și firava noastră democrație (oricum prost înțeleasă de o parte mare dintre concetățeni), când Președintele României ne spune cu subiect și predicat să nu NE PREZENTĂM LA VOT, când un mare partid parlamentar, până de curând și partid de guvernământ, ne spune să stăm acasă. „Stați voi acasă la căldurică (sau răcorică), lăsați-ne pe noi să facem ce știm noi mai bine.”

Nu mergi la vot că nu te interesează politica? Ghici ce? Cineva tocmai a decis pentru tine că dacă nu votezi, ești cu el.

Crezi că cineva și-ar permite să mai facă măgăriile de până acum dacă ies la vot 12 milioane de oameni după demonstrațiile din ianuarie pe gerul ăla?
Știi care este puterea unei mulțimi? Numărul.

A, și ghici ce? Plătești pentru referendum și dacă mergi la vot și dacă stai acasă și vei plăti la fiecare tur de scrutin, fie că te duci, fie că nu te duci. Democrația costă, dar prețul plătit este mult mai mic decât beneficiile sale.

Apărăm democrația cu fotoliul, sau cu canapeaua?

Să trăim bine!

Cu cine votez la primărie (2) - București

Așa cum promiteam în episodul anterior, a venit rândul marilor candidați, adică pentru orașul cel mai mare din România - Bucureștiul.
Așa cum era de așteptat, și aici sunt foarte mulți candidați, fiecare cu dorința, mai mică sau mai mare, de a deveni posesorul celui mai mare fotoliu.
Am să vorbesc doar despre cei pe care i-am văzut eu, în sectorul 6, dar nu numai:

• Gigi Becali (PNG) - cred că are de departe cea mai neinspirată campanie, cel mai prost șef de campanie și cea mai nereușită fotografie a unui candidat. Eu unul am crezut că cineva face mișto de el când i-am văzut sloganul „În slujba crucii”, dar mai ales imaginea aleasă, care este foarte roșie și care pe mine m-a dus cu gândul la „ucigă-l toaca”.
• Petre Popeangă - o campanie târzie a PRM, un fel de resemnare, un fost europaralamentar dar care nu cred că va intra nici în consiliul general (dacă cumva e primul pe listă).
• PNȚCD - „Susținem candidații PDL la primăria capitalei”, deci încă 4 ani fără oameni în administrația locală la București.
• Anghel Iordănescu - UNPR - pentru că trebuia să participe cineva și la primăria generală de la UNPR.
• Iriniel Columbeanu - PPSS - m-a amuzat că în toate emisiunile în care a fost invitat și a venit cu laptopul său și-a făcut reclamă pentru că avea ditamai mesajul cu Votați PPSS - Votați Salvarea. Pentru amuzament în schimb nu știu câte voturi primește.
• Silviu Prigoană (PDL) - merită felicitat că s-a înscris în cursa pentru primărie, pentru că altfel ar fi fost aiurea ca PDL-ul să n-aibă candidat. Altfel, cred că nici el nu vrea să ne încurce. Ideea de campanie ar fi fost bună dacă n-ar fi fost proastă. Singura idee interesantă mi s-a părut aceea de a scoate la concurs un loc pentru consiliul general, care din păcate pentru ei n-a fost exploatată foarte mult.
• Nicușor Dan (fără partid) - are o campanie destul de puternică mai ales pe online. Dacă n-ar fi candidat Oprescu, el ar fi luat votul meu.
• Sorin Oprescu - susținut de USL - realizările din ultima perioadă și modul cum le-a valorificat l-au făcut să fie favorit. Cred că și dacă ar fi fost două tururi (ca pe vremuri) tot ar fi ieșit primar din primul tur. Votul meu la consiliul general se duce la PNL (USL).

Dacă persoana care-ți place ție cel mai mult și consideri că te reprezintă este Irinel Columbeanu (sau Becali), să nu care cumva să te gândești să-l votezi pe Nicușor Dan că e la modă, sau pe Sorin Oprescu pentru că e favorit.
E imposibil ca toată lumea să fie mulțumită de cel care va ieși și chiar cred că ar fi periculos dacă ar fi așa.

Pe 10 iunie.

Cu cine votez la primărie (1) - Sector 6

Mai sunt câteva zile până la alegerile locale. În sectorul 6 avem parte de câțiva candidați care se bat pe „fotoliul de primar” (așa am auzit că e bine să zici).
Dintre toți, 5 sunt mai vizibili, 3 mai bine clasați și unul singur câștigă:

• PP-DD-ul vine cu Cristinel Eftimie, fostul șef al poliției sector 6 (cică). Nu m-a impresionat cu nimic, în afară de faptul că dă mâna cu DD, deci trebuie să fie de valoare.
• UNPR aduce un tânăr competent, care vine din mediul privat, Constantin Tomescu. Nu-l votez că sunt extrem de stresante mașinuțele lui cu megafoanele ce ne-ndeamnă să-l votăm.
• Desregimentatul politic Florescu Ștefan. Dacă ar fi o persoană pe care n-aș vota-o nici dacă ar candida de unul singur, el este acea persoană. Bineînțeles că nu-l cunosc, dar la cum a „evoluat” în ultimii doi ani, sunt convins că va face TOTUL pentru a ieși primar.
• PDL - Primarul în funcție de vreo 8 ani, reformatorul și vizionarul sectorului nostru, îmbrăcat în portocaliu verde, Cristian Constantin Poteraș. Am primit și o scrisoare de la dumnealui care m-a informat despre planurile sale. Eu mi-aș dori să-și facă planuri pentru un binemeritat concediu de odihnă.
• USL - Rareș Mănescu, vicepreședinte al PNL, candidatul pe care-l voi vota din mai multe motive, dintre care cel mai logic, USL va câștiga cele mai multe locuri în consiliul local, consiliul general, va avea primarul capitalei ceea ce va face ca dezvoltarea sectorului 6 să fie armonizată cu cea a capitalei (cel puțin teoretic).

Americanul are o vorbă „There ain't no such thing as a free lunch”, un fel de „nimic nu e gratis” - asta vizavi de sacoșele și banii pentru votul meu.

Pe 10 iunie.


În episodul următor - Primăria Capitalei

Se apropie

Din 10 iunie o să curgă lapte cu miere în sectorul 6 al Bucureștiului (și nu numai):

• câinii vor dispărea din București
• vor apărea locurile de parcare mai ceva ca ciupercile după ploaie
• blocurile vor fi reabilitate
• gunoiul va fi vândut la suprapreț
• nu va mai exista trafic
• nu se va mai fura din banii publici
• multe alte...

Proiecte peste proiecte, independenți peste oameni susținuți de oameni politici, candidați cu șanse și fără.
Până la urmă, noi cu c(in)e ne alegem?

Da, și eu sunt de vină!

Da, și eu sunt de vină! Și eu sunt de vină pentru ce se întâmplă azi în România. Și tu ești, dacă ai drept de vot. Dar să știi că ești de vină și dacă n-ai drept de vot!
Dacă nu-ți place cuvântul „vină” poate preferi „responsabil”.
Desigur că responsabilitatea mea este la fel de mare cât este cercul meu de influență, iar cu cât cercul este mai mare cu atât responsabilitatea este mai mare.

Întrebarea ar fi, cine este persoana care are cea mai mare răspundere în România, președintele sau prim-ministrul? Sau, cine are o vină mai mare, președintele sau primul-ministru?

Cât costă democrația?

În decembrie 1989, adică acum 22 de ani, democrația ne-a costat, oficial, cf. Ministerului Sănătății: 1104 morți și 3321 răniți.

Astăzi ne gândim să economisim 20 de milioane de euro o dată la 4 ani pentru a distruge și așa puțina înțelegere pe care o avem despre democrație, adică suprapunerea alegerilor locale peste cele parlamentare.
Ce-nseamnă 20 de milioane de euro? 2-4 km de autostradă, 10% din Arena Națională, 1 patinoar și jumătate, etc...

Liviu Rebreanu spunea că libertatea poate fi cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu e pregătit să o aibă. Poate că încă nu suntem pregătiți să fim liberi, pentru că nu e ușor. Libertatea înseamnă responsabilitate, iar asta înseamnă să ai curaj.

Vă iubesc pe toți