Moments

 I used to like maths and love life but every once in a while I noticed that I cannot possibly be in love with them all the time. 
 You learn how to deal with familiar challenges and how to react when you encounter completely new ones. There are rules when it comes to both life and mathematics, but I can still make silly mistakes when being either overconfident or ignorant.
 There are moments when nothing makes sense and you try your best to sort it out and you simply can't get it right. Sometimes all you need to do is to take a step back and you will suddenly become aware of the solution to your problem. It's not easy to see the big picture, and some people are better than others when it comes to that.
 Still, life is not always like mathematics, the thrills and the painful moments don't cancel each other, they are not just positive and negative, but they add up and they become memories. And that's why it's slightly harder.

Evoluție

Cum mergeam eu, ca de cele mai multe ori, spre muncă am realizat în cele 30 de minute că știu din ce în ce mai puține despre ceea ce mă înconjoară. Ascultam în drumu-mi cântecul păsărelor, dar dacă m-ar fi întrebat cineva ce aud n-aș fi putut să răspund cu siguranță, nici măcar cu aproximare. Aș fi putut să zic că sunt ciocârlii, cinteze sau privighetori. Mă gândeam că n-aș ști să le deosebesc nici dacă mi-ar pune cineva pistolul la tâmplă. Nu e relevant cine/ce cântă, aș putea să răspund că ”eu nu strivesc corola de minuni a lumii, și nu ucid cu mintea tainele ce le întâlnesc”, dar aceste taine sunt din ce în ce mai multe. Abia dacă știu să deosebesc copacii pe care-i văd pe drum, darămite păsările. Aș putea să zic că aici e altă faună și floră, dar de fapt îmi dau seama că pe măsură ce avem mai multe mijloace de comunicare și de căutare, cu atât mai puțin știm despre lumea în care trăim. Pot să aflu lejer despre Bosonul Higgins pe Google, dar știu cum să caut ce sunete se aud dintre copacii de pe drum? Poate în curând o să pot da o căutare și să aflu că e un cuc singuratic ce se aude dinspre dudul îmbătrânit, dar până atunci sunt din ce în ce mai neștiutor despre ce se întâmplă în lumea în care trăiesc, fie și pentru o oră din zi.
Știu, ai mei părinți și bunici n-aveau atâtea mijloace de a-și petrece timpul așa că trebuiau să-și umple timpul cu prins de canari și de sticleți, de cățărat prin arțari și salcâmi.
Am evoluat, așa că nu mai contează dacă nu mai știu diferența dintre o orhidee și un crin imperial, dar oare asta e ceea ce ne face mai buni decât cei dinaintea noastră?
Până una alta abia aștept să văd câte like-uri primesc pe Facebook și dacă o să aibă succes mai mare decât cântecul mierlei.

Voteaza in turul doi!

Scris pe 11 noiembrie 2014, publicat azi:

În primul rând te felicit că deși ai plecat din România, România n-a dispărut din tine.
E interesant totusi cum la fiecare alegeri romanii din strainate fie sunt utili Romaniei, fie n-ar trebui sa decida asupra Romaniei fiindca nu mai sunt in tara.

Am urmarit in liniste toate mesajele prietenilor mei de pe Facebook si-mi dau seama cat de important ar fi la scoala o materie despre cultura civica
De 11 ani am votat la toate alegerile posibile, la parlamentare, europarlamentare, locale, prezidentiale si referendumuri.
Am votat cu Basescu, Antonescu, Videanu, Geoana, Oprescu, DA, PNL, USL. Am votat cu NU pentru parlament unicameral, DA pentru vot uninominal, DA si iar DA pentru demiterea lui Traian Basescu. La doua alegeri am fost absent, prima oara ca am fost in comisia de vot intr-o alta circumscriptie decat in cea in care puteam vota, iar a doua oara duminica trecuta, cand am lucrat toata ziua si n-as fi putut sa ma intorc la munca in timp util, stiind ca trebuia sa iau trenul si sa stau la coada.
In turul 2 sa votez, imi iau si o carte cu mine, mancare, bautura, tot ce-mi trebuie.

Un ochi rade si altul plange cand vad mesajele prietenilor mei. Ma bucura faptul ca vor sa se implice, sa caute solutii pentru a fi mai bine in societate. Ma intristeaza ca pentru multi totul e fie alb, fie negru, si, in general, ceea ce voteaza ei e alb iar restul e negru. Desi asta e de inteles pe de o parte, pentru ca ce om normal si-ar dori raul si nu binele, pe de alta parte da nastere curentelor radicale.

Una peste alta, hai la vot, si om vedea ce-o fi dupa!

Numai două posibilități

Observ cu tristețe cât de multă pasiune e în jurul alegerilor care se vor „consuma” în câteva luni. Alegem cu pasiune de cele mai multe ori pentru că nu avem acces la toate informațiile care să ne facă alegerea mai puțin subiectivă, deci mai bună. E imposibil pentru că suntem oameni care pe lângă creier avem sentimente (care într-un mod ciudat tot în creier se nasc deși sunt asociate cu inima).

Nu știu dacă din ignoranță sau cu bună știință oamenii își canalizează ura sau, respectiv, își pun speranța în aceste alegeri prezidențiale.

Vorba unui fost coleg de-al meu: sunt numai două posibilități:

1. Victor Ponta nu câștigă alegerile => rămâne prim-ministru și PSD-ul guvernează în continuare România pentru încă doi ani indiferent de cine iese președinte.

2. Victor Ponta câștigă alegerile => demisionează din funcția de prim-ministru și propune un nou premier care fie a. este votat de parlament și PSD-ul guvernează în continuare, fie b. este respins caz în care se repetă numirea. În cazul în care nici după a treia încercare nu se învestește un nou prim-ministru, se dizolvă Parlamentul și urmează alegeri anticipate.

În oricare dintre cele două cazuri tot PSD-ul va guverna și în continuare, pentru că ghici ce? Președintele nu îl poate demite pe Primul-Ministru, ci doar Parlamentul.

Ce concluzie se poate trage de aici? Că alegerile parlamentare sunt cele mai importante, și până când nu vom realiza asta cu adevărat... o să mai curgă multă apă pe Dâmbovița/Bega/Bahlui/Someș... degeaba.

Asta nu-nseamnă însă că nu contează cine e președinte, dar până una-alta „micul dictator iubitor de comuniști” pozează și punctează așa:

Sursa: Facebook Victor Ponta

Eu personal aș fi votat cu Crin Antonescu, dar cum nu mi se mai oferă această variantă, încă nu știu dacă o să merg 300 de km să votez. Mai e timp.

Trei poezii

 Mă tot gândeam cât de bine cred că se simțeau poeții care-i ascultau pe critici cum încercau să le descifreze poeziile. Iar dacă și Arghezi spunea că românul s-a născut poet, iar eu cum m-am născut în România, ia să-mi încerc norocul.
Vorba ceea: hârtia, biții și Pământul îndură multe:

Celei pe care o iubesc.
De azi eu tot la tine mă gândesc,
Și tot te văd în-al meu palat,
E fiindcă ieri jucam un joc,
Și azi l-am cam uitat.

Celei care pleacă.

Era o noapte cu lumini

Când eu pe ea de am privit-o.

Ar merita mai mult de-un vers

Căci ea mi-a luminat nimicul.

Celei care m-a așteptat un an.

Ne-am întâlnit acum un an,
deși abia acum am văzut-o.
Era mai mult decât speram,
Și-n brațe eu am strâns-o.