Frânturi din trecut

Că tot vorbeam de viitor, cotrobăind prin lucrurile din trecut am dat peste o însemnare de vreo 10 ani, din timpul liceului. Era scrisă pe hârtie, dar am transcris-o aici. Enjoy :)

Mă simt ca un atacant care primește mingea în fața porții și nu știe dacă să tragă sau să dribleze portarul. Și se blochează.
Portarul are o ezitare, crede că e bătut și că nu mai are nicio șansă, când, deodată, își revine și-l deposedează pe atacant. În zadar se chinuie atacantul să ia mingea de la portar. Totul e inutil, iar atacantul se demoralizează încă o dată.

Chestia asta îl face să neglijeze și sarcinile defensive, pierde mingi, dă pase aiurea. Coechipierii se chinuie să repare greșelile acestuia, i le iartă, discută despre lucrurile elementare pentru jocul în echipă.

Jucătorul parcă nu joacă nimic, nu se mai concentrează deloc. Pare obosit, neantrenat suficient, iar jocul său haotic îl face să piardă prea multă energie.
Trebuie să-și revină rapid, să intre în ritmul partidei.
Un meci nu durează la nesfârșit. Timpul e marele lui prieten sau dușman. Nu știu nici dacă pe acesta-l va putea duce până la final.

wallpapere.wallpaperstock.net

Să-l ajutea cineva! Trebuie umblat la psihicul lui! Are nevoie de încredere și afecțiune. Să-i facă adversarii loc pe teren?
E trist! El nu, nu pare așa, ba dimpotrivă! Lucrul ăsta știe să-l ascundă cel mai bine.

Era o tânără speranță. Acum încă mai are un strop de potențial.
Probabil primele de joc sunt prea mici. Obiectivele fixate sunt ori nesemnificative, ori imposibil de realizat.
A uitat ce l-a făcut prima oară să-și pună jambierele. „Ce caut eu pe teren?”

Poate află partitura pe care trebuie să o interpreteze de la un suporter al echipei. Poate chiar de la singurul fan care i-a mai rămas.

Pare că s-a retras deja din fotbal, deși se mai prezintă la meciuri.
Așteaptă doar fluierul final.

Vă iubesc pe toți

La mulți ani!

 Pentru sfârșitul anului și începutul unuia nou, recomand ceva care chiar mi-a plăcut :)

Scrie-ți (n-am scris greșit :) ) o scrisoare pentru la anul. O vei primi pe mail când vei dori tu, peste o lună, peste un an, peste cinci ani.
Uită de ea și bucură-te când vei primi mailul cu mesajul din trecut.

Poți s-o folosești (de exemplu) dacă vrei să-ți treci dorințele pentru noul an și la sfârșitul lui 2013 să vezi câte dintre ai realizat. :)

Și e pe bune, am căutat un mail pe care mi l-am trimis mai demult, cam acum vreo 6 ani și jumătate, pentru ziua mea de naștere cu an mai târziu :). Având în vedere că a trecut atât timp, s-a prescris, deci pot să postez liniștit scrisoarea :)
   

www.futureme.org

    FutureMe.org

    7/4/07

    to me

    (The following is an e-mail from the past, composed on Saturday, August 12, 2006, and sent via FutureMe.org)

    Noroc. Uite m-am gandit sa-ti trimit un e-mail sa vad ce mai faci. Familia, prietenii ok? Ia zi, ne mai iubesti pe toti? Da pe prietena ta o mai iubesti? Sper ca ai plecat din tara si tu, sa vezi cum e lumea prin alte parti. Octavia aia ce mai face? Mai merge? Sau tot cu dacia ai ramas?
    Iti urez tot binele din lume.

La mulți ani și sper ca 2013 să-ți aducă ce-ți treci pe listă și poate și altele la care nici nu sperai!

Vă iubesc pe toți! :)

O lumânare pentru libertate!

Acum 23 de ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, un mic popor din blocul comunist cerea liberatate. O mână de oameni s-au pus în fața taburilor și gloanțelor pentru un ideal. Tineri, bătrâni, femei, bărbați, au murit sau au fost răniți pentru ca astăzi tu și cu mine să putem să putem fi liberi.

www.flacarainchinarii.ro

 

Sunt oameni care spun că aceștia au murit degeaba. Nu au murit degeaba, au murit ca tu să poți fi nemulțumit de democrație dacă vrei, să alegi să nu te temi de nimeni, să poți să fii OM.

Poți să-ți imaginezi dezbateri în comunism? Poți să-ți imaginezi călătorii în alte țări în comunism?
Poți să-ți imaginezi că ai fi avut acces liber la Facebook, Google sau altele în comunism?

E ușor să fii liber? O, nu! Cere responsabilitate, cere muncă, d-aia sunt destule persoane care sunt atrase de sistemele totalitare. D-aia sunt persoane care preferă să-i lase pe alții să gândească pentru ele.

Liberatea nu ține de foame, dar nici foamea nu ține loc de libertate.

Hai să aprindem o lumânare, virtuală sau reală, în minte sau în suflet, pentru că e bine să nu-i uităm pe cei care au făcut ceva pentru mine, pentru tine și pentru ei, pentru omul sociabil liber.

adevărul.ro

De Crăciun beți, mâncați, dar pe cei care au căzut la Revoluție să nu-i uitați!

Democrație sau nu?

Vorbim de democrație de fix 23 de ani, de când la Timișoara s-a pornit tăvălugul care urma să se sfârșească cu executarea în ziua de Crăciun a soților Ceaușescu.
De atunci și până acum tot vorbim de democrație (și vom mai vorbi, că nu ne doare gura) uneori cu patos, alteori cu lehamite, dar rareori de bine.

Cea mai recentă discuție este despre numărul record de parlamentari pe care-i are România în urma recentelor alegeri parlamentare: 588 de parlamentari, cu 100 mai mulți decât în perioada 2008 - 2012.

Sursa: ZF.ro

Având în vedere faptul că Premierul a promis că Parlamentul va avea același buget ca anul trecut, singura probelmă pe care o văd este cea de natură tehnică, și anume că în configurația actuală a sălii de plen nu există suficiente locuri și ar trebui ca unii dintre ei să vină cu scanul de-acasă.
Cât despre referendumul cu 300 de parlamentari la care se face referire că n-a fost respectat, ar fi și o prostie să-l pună cineva în aplicare fără să vadă impactul social al lui. Asta pentru că n-a fost un referendum ci o întrebare retorică de genul „doriți să vă fie bine sau doriți să vă fie rău?”

Democrația înseamnă puterea poporului și cum spuneau în benzile desenate: „with great power comes great responsibility”, adică dacă vrei putere, folosește-o responsabil, adică fii informat.
Mai mult, cum spunea Octavian Paler, „lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă”.

Și în memoria celor datorită cărora astăzi eu pot să scriu ce am scris mai sus și tu poți să citești ce-am scris, mulțumită cărora putem dezbate despre cât de bună sau de rea e democrația, un colind de la Tudor Gheorghe:

 

Gânduri bune pentru tine și ai tăi!

Ia uite...

...cum trece timpul.
 Mai ieri era iulie și ne ocupam cu suspendări, referendumuri și alte d-astea. Totuși, indiferent ce facem noi noi, muritorii, timpul pare să toarcă în continuare la fusu-i. Și ca să nu ne deprimăm de tot, un mic cadou de la Tudor Gheorghe:

Vă iubesc pe toți

Hai să apărăm democrația!

Nu stingeți flacăra democrației! - se urla peste tot pe net și pe străzi (bine, nu chiar peste tot, exagerez eu).
La început am fost puțin surprins de câtă lume s-a raliat la acest apel, bun ca principiu, dar aplicat prost. În fine, mi-am zis eu, tinerii s-au trezit și sunt gata să se implice în viața politică a României. Bun așa, n-o să mai fiu singurul fraier care crede în puterea votului și responsabilitatea civică. Mulți dintre ei n-au fost în viața lor la vot și acum ar fi fost prima lor șansă să se exprime într-un mod sau altul pentru a fi auziți.

Nu trece o săptămână și ce să vezi? Tineri pe stradă care susțineau în mod frenetic să apărăm statul de drept. Bun, mi-am zis eu, hai la Universitate, mergem în fața Palatului Victoria sau la Cotroceni. Hai să rupem ușile la vot să le arătăm că tineretul s-a trezit și decide el pentru el.
„Nu, nu, nu te du la referendum și așa vom salva statul de drept de rechini.” Poftim? Cum adică să nu mă duc la referendum, care una dintre puținele forme de democrație directă?

Păi dacă acum, când suntem consultați direct în legătură cu o situația destul de clară să ne exprimăm, să nu mergem, atunci când? La alegerile parlamentare unde o să alegem pe unul care credem noi că ne-ar reprezenta cel mai bine interesele (democrația reprezentativă)?

E un moment foarte periculos pentru tânăra și firava noastră democrație (oricum prost înțeleasă de o parte mare dintre concetățeni), când Președintele României ne spune cu subiect și predicat să nu NE PREZENTĂM LA VOT, când un mare partid parlamentar, până de curând și partid de guvernământ, ne spune să stăm acasă. „Stați voi acasă la căldurică (sau răcorică), lăsați-ne pe noi să facem ce știm noi mai bine.”

Nu mergi la vot că nu te interesează politica? Ghici ce? Cineva tocmai a decis pentru tine că dacă nu votezi, ești cu el.

Crezi că cineva și-ar permite să mai facă măgăriile de până acum dacă ies la vot 12 milioane de oameni după demonstrațiile din ianuarie pe gerul ăla?
Știi care este puterea unei mulțimi? Numărul.

A, și ghici ce? Plătești pentru referendum și dacă mergi la vot și dacă stai acasă și vei plăti la fiecare tur de scrutin, fie că te duci, fie că nu te duci. Democrația costă, dar prețul plătit este mult mai mic decât beneficiile sale.

Apărăm democrația cu fotoliul, sau cu canapeaua?

Să trăim bine!

Atenție, se trage!

Justiția a tras ieri în direcția lui Năstase. Băsescu a vrut capul lui Năstase. Oamenii și-au dorit capul lui Năstase. În clipele acelea de azi-noapte chiar și Năstase a țintit spre capul său. Cum spunea cineva ieri, tentativa de sinucidere l-a umanizat pe Năstase în ochii oamenilor, deși gestul e criticat de morala creștină.

Să fie Năstase martirul de care avea nevoie România pentru a se face ordine?

Abia de acum se va trage pe bune, pentru că 22 de ani s-a tras cu gloanțe oarbe.
Cine credea că suspendarea președintelui nu mai e de actualitate sau că USL-ul o să zburde lunile astea fără griji, se pare că s-au înșelat.

Tot răul spre bine?

Incompatibil pentru sistem

Sursa: Senat.ro

Mircea Diaconu și-a dat demisia din funcția de ministru al culturii și patrimoniului național.
ANI a trimis o sesizare Senatului să rezolve incompatibilitatea pentru perioada în care activa ca senator și director de teatru simultan. Instanța a decis că d-l Mircea Diaconu nu poate ocupa simultan aceste funcții, dar că nu este vina dumnealui deoarece a fost de bună credință și Senatul i-a oferit acordul pentru a ocupa ambele funcții. După decizia instanței, dumnealui a renunțat la funcția de director la Nottara și a rămas doar senator. A atacat decizia în instanță dar instanța i-a respins recursul, rămânând valabilă sentința anterioară.
Într-o țară normală în care justiția funcționează cum trebuie și populația știe cum funcționează justiția, această situație nu s-ar fi întâmplat.

Interesant cât de superficiali suntem și înghițim tot felul de vorbe goale pe nemestecate.
E foarte greu să te lupți cu cineva care nu respectă regulile când tu încerci să joci după reguli, și asta se întâmplă în presa noastră.
Hoții strigă hoții, dar și cei cinstiți strigă hoții, pentru că e destul de aiurea să-i iei apărarea unuia etichetat „hoț” pentru că imediat ajungi complice.

Nu suntem nerecuperabili, totuși, sau cel puțin așa sper. Sunt convins însă că va dura ceva.
Recomand pe aceeași temă: Incompatibilul

Cu cine votez la primărie (2) - București

Așa cum promiteam în episodul anterior, a venit rândul marilor candidați, adică pentru orașul cel mai mare din România - Bucureștiul.
Așa cum era de așteptat, și aici sunt foarte mulți candidați, fiecare cu dorința, mai mică sau mai mare, de a deveni posesorul celui mai mare fotoliu.
Am să vorbesc doar despre cei pe care i-am văzut eu, în sectorul 6, dar nu numai:

• Gigi Becali (PNG) - cred că are de departe cea mai neinspirată campanie, cel mai prost șef de campanie și cea mai nereușită fotografie a unui candidat. Eu unul am crezut că cineva face mișto de el când i-am văzut sloganul „În slujba crucii”, dar mai ales imaginea aleasă, care este foarte roșie și care pe mine m-a dus cu gândul la „ucigă-l toaca”.
• Petre Popeangă - o campanie târzie a PRM, un fel de resemnare, un fost europaralamentar dar care nu cred că va intra nici în consiliul general (dacă cumva e primul pe listă).
• PNȚCD - „Susținem candidații PDL la primăria capitalei”, deci încă 4 ani fără oameni în administrația locală la București.
• Anghel Iordănescu - UNPR - pentru că trebuia să participe cineva și la primăria generală de la UNPR.
• Iriniel Columbeanu - PPSS - m-a amuzat că în toate emisiunile în care a fost invitat și a venit cu laptopul său și-a făcut reclamă pentru că avea ditamai mesajul cu Votați PPSS - Votați Salvarea. Pentru amuzament în schimb nu știu câte voturi primește.
• Silviu Prigoană (PDL) - merită felicitat că s-a înscris în cursa pentru primărie, pentru că altfel ar fi fost aiurea ca PDL-ul să n-aibă candidat. Altfel, cred că nici el nu vrea să ne încurce. Ideea de campanie ar fi fost bună dacă n-ar fi fost proastă. Singura idee interesantă mi s-a părut aceea de a scoate la concurs un loc pentru consiliul general, care din păcate pentru ei n-a fost exploatată foarte mult.
• Nicușor Dan (fără partid) - are o campanie destul de puternică mai ales pe online. Dacă n-ar fi candidat Oprescu, el ar fi luat votul meu.
• Sorin Oprescu - susținut de USL - realizările din ultima perioadă și modul cum le-a valorificat l-au făcut să fie favorit. Cred că și dacă ar fi fost două tururi (ca pe vremuri) tot ar fi ieșit primar din primul tur. Votul meu la consiliul general se duce la PNL (USL).

Dacă persoana care-ți place ție cel mai mult și consideri că te reprezintă este Irinel Columbeanu (sau Becali), să nu care cumva să te gândești să-l votezi pe Nicușor Dan că e la modă, sau pe Sorin Oprescu pentru că e favorit.
E imposibil ca toată lumea să fie mulțumită de cel care va ieși și chiar cred că ar fi periculos dacă ar fi așa.

Pe 10 iunie.

Cu cine votez la primărie (1) - Sector 6

Mai sunt câteva zile până la alegerile locale. În sectorul 6 avem parte de câțiva candidați care se bat pe „fotoliul de primar” (așa am auzit că e bine să zici).
Dintre toți, 5 sunt mai vizibili, 3 mai bine clasați și unul singur câștigă:

• PP-DD-ul vine cu Cristinel Eftimie, fostul șef al poliției sector 6 (cică). Nu m-a impresionat cu nimic, în afară de faptul că dă mâna cu DD, deci trebuie să fie de valoare.
• UNPR aduce un tânăr competent, care vine din mediul privat, Constantin Tomescu. Nu-l votez că sunt extrem de stresante mașinuțele lui cu megafoanele ce ne-ndeamnă să-l votăm.
• Desregimentatul politic Florescu Ștefan. Dacă ar fi o persoană pe care n-aș vota-o nici dacă ar candida de unul singur, el este acea persoană. Bineînțeles că nu-l cunosc, dar la cum a „evoluat” în ultimii doi ani, sunt convins că va face TOTUL pentru a ieși primar.
• PDL - Primarul în funcție de vreo 8 ani, reformatorul și vizionarul sectorului nostru, îmbrăcat în portocaliu verde, Cristian Constantin Poteraș. Am primit și o scrisoare de la dumnealui care m-a informat despre planurile sale. Eu mi-aș dori să-și facă planuri pentru un binemeritat concediu de odihnă.
• USL - Rareș Mănescu, vicepreședinte al PNL, candidatul pe care-l voi vota din mai multe motive, dintre care cel mai logic, USL va câștiga cele mai multe locuri în consiliul local, consiliul general, va avea primarul capitalei ceea ce va face ca dezvoltarea sectorului 6 să fie armonizată cu cea a capitalei (cel puțin teoretic).

Americanul are o vorbă „There ain't no such thing as a free lunch”, un fel de „nimic nu e gratis” - asta vizavi de sacoșele și banii pentru votul meu.

Pe 10 iunie.


În episodul următor - Primăria Capitalei

Nu uita...

La mulți ani, copile! Citește aceste rânduri și bucură-te!

De ziua ta fă-ți un cadou și arată-ți că ai un suflet mai mare decât tine și împărtășește cu cineva bucuria.
Fă-ți un cadou și ajută-te să trăiești într-o lume mai bună.
Donează un pic de speranță unui alt copil, începând cu 2 euro (mai puțin decât un pachet de țigări sau o șaorma): http://fundatiamereuaproape.ro/category/campanii/vreau-sa-ajut/

„... că tatăl tău și mama ta, bunicul și bunica ta, te-au învățat dintotdeauna să fii bun!”

Se apropie

Din 10 iunie o să curgă lapte cu miere în sectorul 6 al Bucureștiului (și nu numai):

• câinii vor dispărea din București
• vor apărea locurile de parcare mai ceva ca ciupercile după ploaie
• blocurile vor fi reabilitate
• gunoiul va fi vândut la suprapreț
• nu va mai exista trafic
• nu se va mai fura din banii publici
• multe alte...

Proiecte peste proiecte, independenți peste oameni susținuți de oameni politici, candidați cu șanse și fără.
Până la urmă, noi cu c(in)e ne alegem?

Habemus premier!

După o lungă perioadă în care am avut doar un președinte-jucător se pare că o să avem pentru o perioadă de 6 luni și un premier, Victor Ponta. Peste o săptămână se votează și în parlament, definit intr-un mod abuziv în România drept „instituția centrală a democrației”, și cel mai probabil va primi votul de învestitură.
Eu unul mă bucur că în guvern se află d-l Mircea Diaconu, parlamentarul meu preferat.
Sunt tare curios cum va arăta această guvernare pentru această scurtă perioadă și îi urez spor la treabă!

Oltenia, Banatul,...

Până deunăzi, lumea se lua de clujeni că uite ce au produs ei cu Boc în frunte. Dar hai să facem un pas în spate și să vedem imaginea de ansamblu:
Dobrogea, prin reperezentantul ei de frunte Traian Băsescu, e reprezentată la nivel de vârf. Să nu uităm că același personaj reprezintă la fel de bine și Muntenia, prin faptul că a fost ales primar al urbei lui Bucur de două ori.
Și iată că din urmă vine cu putere premierul ieșean Ungureanu, la fel de iubit, însă nu la fel de ales precum cei sus-menționați.
Urmează restul regiunilor.

Regiunile României - Sursa Wikipedia

p.s.: Asta ca să nu mai facem mișto unii de alți pe motivul că suntem născuți într-un loc al țării, când cei de astăzi de la putere își bat joc de noi din orice colț al țării ar fi.

Cântarul măsluit

Pe la piață puteai găsi într-o vreme puteai da peste greutăți sau vreun cântar măsluite, îți arătau mai multe kilograme decât în realitate. Puneai 5 roșii, vânzătorul îți spunea că sunt de fapt 10, și ca să nu te superi, mai putea una de la el, și mai că plecai cu sentimentul că i-ai rămas dator.

 Acum câteva zile unul dintre aleșii țării a „scuipat” în direct pe cetățenii țării. A flegmat pe unul dintre drepturile fundamentale ale omului: dreptul la viață. Câte organizații de media și câți jurnaliști și câți colegi parlamentari au sărit să condamne obscenitatea unui astfel de gest? Dacă mor oamenii și ne și p*șăm pe ei poate fi deranjant, dar dacă i se arată curul unuia într-o emisiune unde rar vezi pe cineva îmbrăcat e cu adevărat revoltător și aceia trebuie spânzurați, mai ales dacă printre spânzurați sunt și persoane din opoziție. Cam pe unde-i măsura?

Mircea Badea are o vorbă despre cei care au o astfel de atitudine le spune „curve virgine”. În biblie e cam așa „vezi paiul din ochiul altuia, dar nu vezi bârna din ochiul tău”.

Poate e momentul să mai privim și în oglindă, măcar la sfârșitul zilei, înainte să ne băgăm în pat (cei care au).

Iarnă, bun venit!

Până acum o săptămână mai că era să zic că iarna a picat într-o sâmbătă. Se pare că între timp iarna chiar a fost ca iarna și încă nici n-a început bine.
Și iată încălzirea globală cum ne-a prins pe noi și întreaga Europă.

Da, și eu sunt de vină!

Da, și eu sunt de vină! Și eu sunt de vină pentru ce se întâmplă azi în România. Și tu ești, dacă ai drept de vot. Dar să știi că ești de vină și dacă n-ai drept de vot!
Dacă nu-ți place cuvântul „vină” poate preferi „responsabil”.
Desigur că responsabilitatea mea este la fel de mare cât este cercul meu de influență, iar cu cât cercul este mai mare cu atât responsabilitatea este mai mare.

Întrebarea ar fi, cine este persoana care are cea mai mare răspundere în România, președintele sau prim-ministrul? Sau, cine are o vină mai mare, președintele sau primul-ministru?

Invitația

Nu mă interesează cu ce te ocupi.
Vreau să știu doar la ce aspiri și dacă ai curajul să-ți urmezi glasul inimii.

Nu mă interesează ce vârstă ai.
Vreau doar să știu dacă vei risca să arăți ca un fraier pentru dragoste, pentru visul tău, pentru aventura de a fi viu.

Nu mă interesează ce planete ai în cuadratură cu luna.
Vreau să aflu dacă ai atins centrul tristeții tale, daca ai fost deschis către trădările vieții, sau dacă te-ai ascuns de teama unei noi suferințe.
Vreau să știu dacă poți să înduri suferința, a mea sau a ta, fără să te ascunzi de ea și fără să-i cedezi, fără să o colorezi.
Vreau să aflu dacă poți simți bucuria, a mea sau a ta, dacă poți dansa cu naturalețe și dacă poți lăsa încantarea să-ți ajungă până în vârful degetelor de la mâini și de la picioare, fără să te îngrijorezi și fără să-ți aduci aminte de limitările ființei umane.

Nu mă interesează dacă ceea ce-mi spui este adevărat.
Vreau doar să știu dacă poți să dezamăgești pe cineva pentru a-ți fi fidel ție însuți, dacă poți să suporți o acuzație de trădare fără să-ți trădezi propriul suflet.
Vreau să știu dacă ești credincios și prin urmare demn de crezare.
Vreau să știu dacă poti vedea frumusețea, chiar dacă nu arată bine în fiecare zi, și dacă-ți poți hrăni existența prin prezența sa.
Vreau să știu dacă poți experimenta un eșec, al meu sau al tău, să stai pe malul lacului, și să ai puterea să strigi către luna argintie: DA!

Nu mă interesează să știu unde trăiești sau câți bani ai.
Vreau să știu dacă poți să te trezești după o noapte de jale și tristețe, slăbit și amețit până în măduva oaselor, și să faci ce este nevoie sa faci pentru a-ți hrăni copiii.

Nu mă interesează cum ai ajuns aici. Vreau să știu dacă poți să rămâi în mijlocul focului cu mine, fără să dai înapoi.

Nu mă interesează unde, ce, sau cu cine ai studiat.
Vreau să știu ce te susține din interior, atunci când orice altceva se dărâmă în jurul tău. Vreau să știu dacă poți fi singur cu tine însuți și să te poți bucura cu adevărat de propria ta companie în acele momente de goliciune.

The invitation - Oriah Mountain Dreamer 
Sursa pentru traducerea în română: aici

Râdem, glumim...

Dar să fie concurență
La sistemul de urgență!

Anul acesta începe sub bune auspicii, se „dezbate” legea sănătății care cuprinde o modernizare (ce altceva putea să cuprindă) a sistemului integrat de urgență. Președintele zice că cei care sunt împotriva acestei modificări au ei interese, arătând cu degetul spre dr. Raed Arafat. Părerea celui care a înființat SMURD e un pic diferită.
Acum, eu nu pot să n-am încredere în cel care n-a greșit și n-a mințit niciodată, dar argumentul său de genul Raed Arafat e hoț, parcă nu e cel mai strălucit pe care l-am auzit vreodată de la Comandant.

Acum serios, ori are vreo strategie ascunsă și atât de inteligentă încât nimeni n-o înțelege, ori chiar vrea să plece de la Cotroceni în șuturi și nu știe cum s-o facă. De ce? Păi cum altfel ar putea să atace unul dintre personajele istorice încă în viață ale României (Regele Mihai) și unul dintre cei mai cunoscuți și respectați profesioniști din domeniul sănătății (Raed Arafat), care culmea, la origine nici măcar nu e român, ceea ce-i oferă încă un plus în mintea românului?

Cred că singurul lucru pe care și-l mai dorește acum Băsescu este să intre în cărțile de istorie cu cât mai multe pagini la capitolul „Momente dureroase din istoria României”. Are deja câteva, dar probabil că nu sunt încă îndeajuns de multe.

Vă iubesc pe toți

La mulți ani!

Îți mulțumesc că anul trecut ai fost alături de mine cel puțin cu gândul!
Anul acesta îți doresc să ai parte de multe vise împlinite dar și de altele noi care să le ia locul!

Vă iubesc pe toți