Democrație sau nu?

Vorbim de democrație de fix 23 de ani, de când la Timișoara s-a pornit tăvălugul care urma să se sfârșească cu executarea în ziua de Crăciun a soților Ceaușescu.
De atunci și până acum tot vorbim de democrație (și vom mai vorbi, că nu ne doare gura) uneori cu patos, alteori cu lehamite, dar rareori de bine.

Cea mai recentă discuție este despre numărul record de parlamentari pe care-i are România în urma recentelor alegeri parlamentare: 588 de parlamentari, cu 100 mai mulți decât în perioada 2008 - 2012.

Sursa: ZF.ro

Având în vedere faptul că Premierul a promis că Parlamentul va avea același buget ca anul trecut, singura probelmă pe care o văd este cea de natură tehnică, și anume că în configurația actuală a sălii de plen nu există suficiente locuri și ar trebui ca unii dintre ei să vină cu scanul de-acasă.
Cât despre referendumul cu 300 de parlamentari la care se face referire că n-a fost respectat, ar fi și o prostie să-l pună cineva în aplicare fără să vadă impactul social al lui. Asta pentru că n-a fost un referendum ci o întrebare retorică de genul „doriți să vă fie bine sau doriți să vă fie rău?”

Democrația înseamnă puterea poporului și cum spuneau în benzile desenate: „with great power comes great responsibility”, adică dacă vrei putere, folosește-o responsabil, adică fii informat.
Mai mult, cum spunea Octavian Paler, „lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă”.

Și în memoria celor datorită cărora astăzi eu pot să scriu ce am scris mai sus și tu poți să citești ce-am scris, mulțumită cărora putem dezbate despre cât de bună sau de rea e democrația, un colind de la Tudor Gheorghe:

 

Gânduri bune pentru tine și ai tăi!