miercuri, 24 martie 2010

Cine își dorește un accident?

Nu cred că multă lume. Totuși, fiecare dintre noi avem câte un mic accident despre care credem că ne aduce numai necazuri. Credeți că persoana din știrea de mai jos și-a dorit să aibă parte de un accdient în timp ce se îndrepta spre spital?



Poate nu întotdeauna beneficiul în urma unei situații care poate părea dezastruoasă este atât de evident ca în știrea de mai sus. Totuși, fiecare provocare are o parte bună. Ce-ar fi să încercăm să o căutăm de fiecare dată?

Vă iubesc pe toți

marți, 16 martie 2010

Îmi place!





Îmi place când sunt persoane care se unesc în jurul unei idei și nu se dau la o parte de a o pune în aplicare. Îmi place când sunt tineri care caută soluții aici, ajutându-se de oportunitățile disponibile. Sigur că nu e ușor, dar atunci când se găsesc mai multe persoane cu personalități diferite dar care știu exact ce-și doresc, rezultatul nu poate fi decât unul frumos. Mult succes!

Vă iubesc pe toți




luni, 1 martie 2010

Am încheiat ceea ce am început

Da, vineri seară m-am culcat târziu pentru că am stat până ce am reușit să fac ceea ce promisesem.
Da, sâmbătă seară m-am culcat târziu pentru că am stat alături de iubita mea și a fi alături de mine pentru încă o noapte.
Da, duminică dimineață m-am trezit devreme pentru că a trebuit să merg la țară să fac ceea ce promisesem.
Da, duminică seară m-am culcat târziu pentru că am reușit să termin ceea ce începusem.
Da, azi dimineață m-am trezit devreme pentru că a trebuit să închei un weekend minunat.
Da, azi începe primăvara.
Da, am încheiat o iarnă, plină de zăpadă, friguri, oameni calzi. Am ieșit din această iarnă mai frumoși, mai puternici, mai iubitori.
La mulți ani tuturor florilor, bobocilor și semințelor de bucurie ce le avem alături. La cât mai multe primăveri împreună!

Vă iubesc pe toți


luni, 22 februarie 2010

În numărul meu...

Cel mai minunat sunet din lumea întreagă este sunetul cuiva care ne strigă pe nume.
Dale Carnegie-Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii.

La naștere primim un număr, un nume, un prenume (sau mai multe), doi părinți (în mod normal) și o naționalitate.
Numărul acesta ne urmărește toată viața, și totuși nu părem a fi influențați de el. Nimeni nu face bășcălie de mine că am numărul 1850704..., la fel cum nici nu mă laud. Nimeni nu mă strigă după CNP. Când sunt nevoit să-l folosesc, e rece. De fapt nici măcar rece nu e, e doar un număr, deși e doar al meu. Multă lume nici nu-și știe acest număr pe dinafară. De ce l-ar ști?
Nu am văzut vreo librărie, sau vreun teatru să poarte numele - Teatrul Național „1850704...”
Totuși, acest număr nu este introdus de mult timp (în România din 1974). Cine știe dacă nu cumva peste 1000 de ani ne vom striga după numere?
CNP-ul este modalitatea prin care Statul poate centraliza orice informație despre un cetățean (cheia primară pentru cei care lucrează cu baze de date).
Poți trăi fără un CNP? Cu siguranță, DA! Poți avea acces la orice-ți dorești într-o societate dacă nu ai CNP? Nu.

Vă iubesc pe toți

miercuri, 17 februarie 2010

Cu mâinile murdare

Ieri m-am plimbat cu metroul prin București. La un moment dat, cum stăteam eu liniștit pe scaun, văd un tip care cânta ceva (n-am înțeles ce) și se aduna după diverse gunoaie de pe jos, hârtiuțe, pungulițe. Prima oară am crezut că e nebun, poate chiar era. Era înalt, de culoare (nu părea român), îmbrăcat foarte bine, cu un ghiozdan în spate. Nu era român. La un moment dat se oprește în dreptul unui alt tip, un mulatru. Îi vorbește în engleză și-i spune că nu dă noroc cu mâna dreaptă pentru că e murdară de la gunoaie.
Eram destul de aproape să aud conversația, și m-a trecut un fior.
Nu, nu el avea mâna murdară - mâinile mele erau murdare pentru că nu am ridicat eu ambalajul. Mâinile mele erau murdare pentru că cineva ca mine aruncase mizeriile respective. Român ca mine. Om ca mine.
Eu devin mai murdar, de fiecare dată când cineva aruncă ceva pe jos și eu privesc nepăsător.
Mizeria de pe mâini o spăl cu apă, cu săpun, murdăria din suflet cu ce o spăl?

Vă iubesc pe toți