Cu mâinile murdare

Ieri m-am plimbat cu metroul prin București. La un moment dat, cum stăteam eu liniștit pe scaun, văd un tip care cânta ceva (n-am înțeles ce) și se aduna după diverse gunoaie de pe jos, hârtiuțe, pungulițe. Prima oară am crezut că e nebun, poate chiar era. Era înalt, de culoare (nu părea român), îmbrăcat foarte bine, cu un ghiozdan în spate. Nu era român. La un moment dat se oprește în dreptul unui alt tip, un mulatru. Îi vorbește în engleză și-i spune că nu dă noroc cu mâna dreaptă pentru că e murdară de la gunoaie.
Eram destul de aproape să aud conversația, și m-a trecut un fior.
Nu, nu el avea mâna murdară - mâinile mele erau murdare pentru că nu am ridicat eu ambalajul. Mâinile mele erau murdare pentru că cineva ca mine aruncase mizeriile respective. Român ca mine. Om ca mine.
Eu devin mai murdar, de fiecare dată când cineva aruncă ceva pe jos și eu privesc nepăsător.
Mizeria de pe mâini o spăl cu apă, cu săpun, murdăria din suflet cu ce o spăl?

Vă iubesc pe toți