Observ
cu tristețe cât de multă pasiune e în jurul alegerilor care se
vor „consuma” în câteva luni. Alegem cu pasiune de cele mai
multe ori pentru că nu avem acces la toate informațiile care să ne
facă alegerea mai puțin subiectivă, deci mai bună. E imposibil
pentru că suntem oameni care pe lângă creier avem sentimente (care
într-un mod ciudat tot în creier se nasc deși sunt asociate cu
inima).
Nu
știu dacă din ignoranță sau cu bună știință oamenii își
canalizează ura sau, respectiv, își pun speranța în aceste
alegeri prezidențiale.
Vorba
unui fost coleg de-al meu: sunt numai două posibilități:
1.
Victor Ponta nu câștigă alegerile => rămâne prim-ministru
și PSD-ul guvernează în continuare România pentru încă doi ani indiferent de cine iese președinte.
2.
Victor Ponta câștigă alegerile => demisionează din funcția
de prim-ministru și propune un nou premier care fie a. este
votat de parlament și PSD-ul guvernează în continuare, fie b.
este respins caz în care se repetă numirea. În cazul în care
nici după a treia încercare nu se învestește un nou
prim-ministru, se dizolvă Parlamentul și urmează alegeri
anticipate.
În
oricare dintre cele două cazuri tot PSD-ul va guverna și în
continuare, pentru că ghici ce? Președintele nu îl poate demite pe
Primul-Ministru, ci doar Parlamentul.
Asta nu-nseamnă însă că nu contează cine e președinte, dar până una-alta „micul dictator iubitor de comuniști” pozează și punctează așa:
 |
| Sursa: Facebook Victor Ponta |
Eu personal aș fi votat cu Crin Antonescu, dar cum nu mi se mai oferă această variantă, încă nu știu dacă o să merg 300 de km să votez. Mai e timp.
