Trei poezii

 Mă tot gândeam cât de bine cred că se simțeau poeții care-i ascultau pe critici cum încercau să le descifreze poeziile. Iar dacă și Arghezi spunea că românul s-a născut poet, iar eu cum m-am născut în România, ia să-mi încerc norocul.
Vorba ceea: hârtia, biții și Pământul îndură multe:

Celei pe care o iubesc.
De azi eu tot la tine mă gândesc,
Și tot te văd în-al meu palat,
E fiindcă ieri jucam un joc,
Și azi l-am cam uitat.

Celei care pleacă.

Era o noapte cu lumini

Când eu pe ea de am privit-o.

Ar merita mai mult de-un vers

Căci ea mi-a luminat nimicul.

Celei care m-a așteptat un an.

Ne-am întâlnit acum un an,
deși abia acum am văzut-o.
Era mai mult decât speram,
Și-n brațe eu am strâns-o.

Nu aduce ceasul ce aduce anul

Când o ușă ți se închide, o alta ți se va deschide. Dar de cele mai multe ori privim cu atât de mult regret la ușa închisă încât nici nu le observăm pe cele care ni se deschid. - Alexander Graham Bell

Un an plin, cu uși închise și altele deschise, un an în care am iubit și am fost iubit dar și în care am uitat să iubesc și să fiu iubit.
Un an cu nebunii și povești pentru nepoții mei sau ai altora.
Un an în care s-au schimbat multe, un an în care am pierdut prieteni, un an în care am câștigat prieteni.
Un an în care m-am plimbat, un an în care am și stat.
Un an în care am învățat, un an în care am uitat.
Un an în care uneori am vorbit mai mult decât a trebuit și alteori în care am tăcut.
Un an în care am fost Moș Crăciun.
Un an în care am adus zâmbete celor din jur dar și lacrimi pe obraz și în suflete.
Un an în care am realizat cât de mult contează fiecare decizie, dar că regretul e mai mare atunci când nu iei niciuna.

În viață nu e ca la matematică, trăirile frumoase și cele mai puțin frumoase nu se anulează reciproc, se adună și devin amintiri.

Un an în care am trăit.
Îți mulțumesc.